x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Coada la legenda

Coada la legenda

05 Mai 2005   •   00:00
UN INVESTIGATOR de televiziune, invidiat de colegi pentru norocul sau - fiindca, in televiziune, daca n-ai si putin noroc, degeaba ai talent - , a descoperit subiectul vietii: cazul absolut senzational al romanului care n-are probleme la serviciu, care nu-si bea mintile, care nu-si desfigureaza nevasta cu ciocanul pentru snitele, care aduce toata leafa acasa, care n-a violat nici o baba, care trece strada numai pe verde, care-i respectat de vecini, care isi plateste intretinerea la bloc, care isi creste bine copiii, care intelege ce se intampla in tara, care pricepe ce se petrece si-n lume, care mananca ecologic, care nu are dusmani, care cumpara carti ca sa le citeasca si caruia ii e frica de Dumnezeu. Ca sa dea pe post reportajul despre omul lui, reporterului ii trebuiau insa doi martori credibili, dar, desi i-a cautat, n-a reusit sa obtina aprecieri si laude despre romanul perfect decat de la soti infideli, de la alcoolici, de la rau-platnici, de la pierde-vara, de la barbati care si-au abandonat familiile si au mereu probleme cu Fiscul si cu Politia.

IN LOCUINTA UNUI HOMOSEXUAL, descoperit mort din motive - cum obisnuiesc sa spuna legistii, cand n-au altceva mai bun de zis - naturale, a fost gasita o statueta de bronz infatisand un atlet grec cu o anatomie foarte provocatoare. Patina neagra si lucioasa era stearsa pe partea din fata a pulpelor de bronz, in locul unde batranul homosexual obisnuia sa-si consume aleanul fetisist mangaind indelung bronzul. Explicatia acelui detaliu ciudat - si anume ca numai pulpele musculoase ale atletului erau aurii, fara patina - n-a venit de la politistul care ancheta moartea insului, ci de la legist.

"UN PARFUM SUBTIL, care-ti rascoleste amintirile, o prezenta intotdeauna provocatoare, care stimuleaza imaginatia, tulbura simturile si predispune la reverii de durata." Nu e vorba de evocarea unei femei iubite, ci de textul de pe eticheta unei sticle cu vin scump.

ZILNIC, PE PLATOUL din fata intrarii in Musee d’Orsay din Paris, mii de oameni fac cozi interminabile, ca sa vada picturi si sculpturi, cele mai cunoscute si mai insistent reproduse capodopere ale artei franceze din secolul al XIX-lea academic si impresionist. Toti cei care stau ceasuri intregi in picioare, asteptand sa le vina randul la cumparat bilete, n-ar rezista acestui calvar in tarile lor si nu l-ar accepta pentru nici o alta cauza in voiaje. Statul la coada la Mus...e d’Orsay iti da sentimentul proaspat si vrednic al participarii la o conspiratie culturala. Faci coada, dimpreuna cu mii de necunoscuti, la legenda.

PORT CELULARUL IN STANGA, spanzurat de curea. Intai ii simt zbarnaitul, si apoi aud apelul. Vreme de o saptamana, cat umblu fara celular, am frecvent senzatia ca-mi zbarnaie rinichiul. E exact ca in povestea cu piciorul stang al unchiului Ionel. Piciorul care-i dadea mancarimi, desi ii fusese amputat de foarte multi ani. Intr-o zi, am putut sa citesc ziarul, desi n-aveam ochelarii pe nas. Cand mi-am dat seama ca de fapt citesc bine si fara ochelari, dintr-odata textul a devenit ilizibil si a trebuit sa mi-i caut.

×
Subiecte în articol: editorial