x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Coaliţia merge înainte. Degeaba! (II)

0
Autor: Ion Cristoiu 19 Ian 2009 - 00:00

Întâmplarea cu Gabriel Oprea a arătat însă că PD-L, aflat în totalitate sub puterea lui Traian Băsescu, a intrat în alianţă cu PSD, decis să joace incorect.



Când s-au ivit primele semne ale noii ali­anţe, liderii PSD au justificat-o prin ne­voia de a fi la guvernare pentru a-şi în­de­plini făgăduielile electorale. Cum să şi le îndeplinească în condiţiile în care PSD face parte dintr-un Guvern de Dreapta?

Să zicem că la vremea respectivă nu şi-au dat seama. A trecut însă suficient timp pentru ca liderii PSD să vadă că atât Preşedinţia, cât şi Guvernul promovează, în numele Puterii căreia îi aparţine şi PSD, măsuri vădit îndreptate împotriva electoratului de Stânga. Nici nu se uscase bine cerneala pe Acordul PD-L-PSD şi Traian Băsescu se şi grăbise să pârască la Curtea Constituţională Legea caselor naţionalizate. Pentru că alianţa PSD-PC iniţiase această lege de Stânga, victimele Mafiei retrocedărilor merseseră la vot pentru a pune ştampila pe candidaţii PSD-PC. Ar fi fost normal ca liderii PSD şi PC să facă mare tărăboi în clipa când preşedintele, ostatic al Mafiei retrocedă­rilor, a încercat să blocheze legea. Liderii PSD şi PC au tăcut mâlc. Cum să se revolte ei împotriva celui care-i adusese la Pu­tere?! Electoratul alianţei a rămas însă dezamăgit. Au urmat alte şi alte decizii ale Puterii postnoiembriste împotriva electoratului PSD-PC. Plasaţi nu întâm­plător în sectoarele ţinând de protecţia socială, miniştrii PSD-PC s-au văzut constrânşi să pledeze în favoarea unor mă­suri care contraveneau clar programului electoral de Stânga. Ecaterina An­drones­cu s-a compromis grav justificând ca­drelor didactice imposibilitatea de a aplica legea de creştere a salariilor în învă­ţă­mânt. Marian Sârbu a devenit odios pensionarilor prin promovarea aberantei Ordonanţe de urgenţă privind cumulul. Ace­laşi ministru PSD e singurul din Gu­vernul Traian Băsescu scos pe televiziuni pentru a justifica imposibilitatea creşte­rii veniturilor celor mulţi.

PSD şi-a făcut un drapel glorios din denunţarea tendinţelor autoritariste ale lui Traian Băsescu. Pentru a-l vedea pe liderul PSD Mircea Geoană aplaudând entuziasmat intenţia preşedintelui de a deveni constituţional Stăpânul României!

Asemănător, PSD a denunţat din răs­puteri practica ordonanţelor de ur­genţă adoptate în pripă. În doar nici o lună, Gu­vernul Traian Băsescu a adoptat nu mai puţin de nouă ordonanţe de urgenţă în domenii vitale pentru numeroşi ce­tă­ţeni fără a fi luat în calcul o clipă neno­rocitele efecte colaterale. Această imagi­ne de im­becilitate, adăugată fanteziilor economi­ce ale unor miniştri precum Ele­na Udrea, se răsfrânge însă şi asupra PSD, partener de guvernare al unui partid de amatori în materie de administrare a ţă­rii. Ca să nu mai spunem că PSD e grav afectat electo­ral de imaginea unui Gu­vern care nu face altceva decât să tran­s­pu­nă în practică ha­chiţele Jupânului de la Cotroceni. Să ad­mitem până la urmă că PSD a dat dovadă de patriotism asumându-şi pova­ra guvernării în vremuri de criză, în loc să rămână în Opoziţie. Riscurile asumate în plan electoral n-ar fi prea mari dacă par­tenerul de Coaliţie ar fi de bună-credinţă.

Întâmplarea cu Gabriel Oprea a arătat însă că PD-L, aflat în totalitate sub pute­rea lui Traian Băsescu, a intrat în alianţă cu PSD, decis să joace incorect. În aborda­rea cazului Gabriel Oprea s-a invocat de către liderii PSD nerespectarea Protocolului de către Emil Boc. Nu în asta constă gra­vitatea afacerii. Gravitatea afacerii constă în faptul că Emil Boc n-a catadicsit să-l întrebe şi pe Mircea Geoană înainte de a semna numirea lui Virgil Ardelean. Dacă Emil Boc ar fi şi  altceva decât o ma­rionetă a lui Traian Băsescu n-ar fi semnat numirea până nu s-ar fi interesat dacă deciziile lui Gabriel Oprea au acceptul conducerii PSD.

La ordinul lui Traian Băsescu, Emil Boc s-a grăbit să semneze numirile avansate de Gabriel Oprea crezând că PSD nu va reacţiona atât de dur. Văzând reacţia, Emil Boc, tot la ordinul venit de la Cotro­ceni, a dat înapoi. Tentaţia de înfigere a cuţitului pe la spate rămâne. Poţi avea încredere într-un asemenea partener? Cine îţi garantează că mai târziu, când te vei întoarce cu spatele, nu-şi va scoate din nou cuţitul? De acest adevăr ar fi trebuit să devină deja conştienţi liderii PSD care au pus partidul, ca şi cum ar fi fost proprietatea lor, la dispoziţia celui care şi-a făcut o carte de vizită din ambiţia de distrugere a partidelor. Cum să se întâmple asta însă cu nişte oameni a căror luciditate e năclăită de mierea Puterii?!
Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   editorial,   psd

Serviciul de email marketing furnizat de