Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mitingul de ieri, al sindicaliştilor de la Arpechim şi de la Oltchim, trebuie privit cu luciditate şi înţeles în complexa lui semnificaţie. Oamenii au venit la Bucureşti excedaţi de lipsa de soluţii practice pentru salvarea marelui combinat - a cărui lichidare ar avea severe efecte economice pe orizontală - ca şi, în egală măsură, de promisiunile mereu neonorate ale autorităţilor. Salariaţii aflaţi în pragul şomajului au ajuns ei sub ferestrele Guvernului, după ce, în repetate rânduri, trimişii acestuia în Vâcea i-au îmbrobodit cu vorbe fără efect practic.
Premierul Ponta şi miniştrii săi, trebuie spus, însă, plătesc oalele sparte de guvernarea pedelistă, de căpuşarea incredibilă a combinatului, mai ales sub ministeriatul Videanu, de către portocaliii, care, an după an, l-au împins spre faliment, l-au înglodat în datorii imense, în timp ce firmele lor au prosperat. Tocmai de aceea mi se pare o neruşinare modul în care, iţindu-se pe un post tv chiar în timpul mitingului, Elenea Udrea arunca dezastrul în cârca lui Ponta. Dar asta-i o discuţie care trebuie reluată în privinţa a nenumărate situaţii asemnănătoare, lăsate moştenire de către regimul Boc-Băsescu. Victor Ponta, însă, a greşit ieri. Ar fi fost o dovadă de bărbăţie, de solidă statură politică, să iasă în piaţă, împreună cu miniştrii implicaţi, şi să discute deschis cu protestatarii. Nu să delege dialogul unor consilieri neabilitaţi să angajeze Guvernul.
Ascunsul după perdele - asemenea lui Băsescu acum doi ani şi ceva, când a fugit din calea politiştilor - n-a făcut decât să agite spiritele. Ba să se anunţe şi un "cod portocaliu" susţinut de ameninţarea cu continuarea şi exacerbarea protestelor (abia a început primăvara), ambalată în sloganuri care, până acum, se auzeau sub ferestrele jupânului din Deal: "Demisia!", sau chiar celebrul "Ieşi afară...!". Coabitarea cu Băsescu şi nedezinfecţia după regimul acestuia îl fac pe Ponta vulnerabil la viruşi extrem de insidioşi.
Pentru resuscitarea combinatului şi reluarea producţie, susţin sindicaliştii - aflaţi acum în pragul şomajului şi riscând să devină o nouă povară pentru Bugetul de stat, ca şi cei de la CFR şi de la alte companii: de unde bani pentru ajutorul de şomaj? - ar fi nevoie urgentă de 45 milioane de dolari. Nu-i o sumă de care Guvernul să nu dispună. Această afirmaţie ,însă, nu e valabilă în România, ţară doar teoretic suverană şi independentă, dar practică ţinută în hăţuri de către FMI şi Comisia Europeană. Instituţii care impun constrângeri bugetare după principiul "unii sunt mai egali decât alţii".
Guvernului român, care şi-a asumat un deficit bugetar de 2 şi ceva la sută, i se interzice să-şi salveze ce se mai poate din propria industrie (în cazul dat, Oltchim a fost şi ar fi un concurent puternic pentru combinate din alte ţări), sub pretextul că sunt inadmisibile "ajutoarele de stat". Dar exact în aceste zile, Portugaliei, ţara de obârşie a preşedintelui C.E., Juan Manuel Barroso, i s-a permis, în pofida Tratatului fiscal comunitar, un deficit de 5,5%. Şi tot acolo abia acum şi sub presiunea unor uriaşe datorii externe, se discută dacă să se mai acorde sau nu prima de vacanţă sau pensia 13. Iar altor ţări li se îngăduie, după proteste de masă vehemente, relaxări care în România ar părea bazaconii: în Grecia, cu tot crahul, bunăoară, măsurile de austeritate diabolică au păstrat venituri (salarii şi pensii) de câteva ori mai mari decât în România, la un cost al vieţii comparabil. Şi câte alte asemenea exemple ilustrând că, atunci când oficialii FMI sau ai C.E. au nevoie să-şi demonstreze competenţa şi cerbicia, au la îndemână calul de bătaie de la Bucureşti.
Odată şi odată, aceste lucruri trebuie abordate cu calm, dar cu fermitate, în dialogul Bucureşti - Bruxelles. Nu mă aştept să o facă abia acum, când e pe făraş, Traian Băsescu. Dar Victor Ponta e la început de carieră. Şi, dacă va continua să accepte să aibă acces numai pe culoarele UE, să nu intre în sala Consiliului European şi doar să dea aprobator din cap la ordinele de acolo şi să nu-şi lase pârghii de intervenţie pozitivă în economia propriei ţări, apoi să nu se mire că va avea parte de aceleaşi "tratament" public care, până la urmă, l-a evacuat pe Boc din Palatul Victoria.
