Concertul

Nu-mi plac deloc concertele. Prefer muzica favorită înregistrată în studio şi ascultată acasă, cu calm şi relaxare. Recent, m-am decis să particip pentru prima oară la un concert, pentru a realiza acolo un reportaj foto. Starul era un celebru DJ german, a cărui muzică mi se pare ok.

Dar, mai ales, credeam că ar fi un subiect interesant pentru un foto-reportaj, mai ales din punct de vedere al publicului special care avea să fie acolo: tinerii generaţiei Internetului, muzicii electronice şi imaginii digitale. Îmi făcusem şi un plan de abordare a subiectului fotografic oferit de acest concert. Aşteptam să mi se confirme acele povestiri despre atmosfera fascinantă şi plină de adrenalină creată de o mulţime mare de oameni tineri dezlănţuiţi care dansează fericiţi şi extatici la unison, sub o ploaie de lumini şi lasere psihedelice, pătrunşi până la ultima celulă de sunetul amplu al muzicii...

Concertul a început la ora 22:00, eu am ajuns acolo cu o oră mai târziu. Realitatea din "cortul încălzit" amplasat în incinta Arenelor Romane a fost mizerabilă. În primul rând, toată zona din apropierea intrării în locaţie era împânzită de maşini parcate peste tot. Desigur, nici un poliţist care să constate încălcarea tuturor normelor de circulaţie referitoare la parcare.

Era o singură intrare în Arenele Romane, îngustă, ca un culoar, cu trei filtre consecutive - primele două de securitate şi ultimul de verificat bilete. Evident, se formase o coadă lungă pe vreo patru rânduri. Am aşteptat peste o jumătate de oră să ne vină rândul să intrăm. Majoritatea celor de la coadă erau îmbrăcaţi subţire, îşi lăsaseră hainele în maşini.

După ce am văzut "garderoba", am înţeles de ce. În stânga unui gang întunecos, un grup mare de oameni se îmbulzea în faţa unei uşi deschise prin care ieşea o lumină chioară. Am avut senzaţia că văd un grup adunat la împărţitul ajutoarelor din străinătate. Nu, oamenii ăia se îmbulzeau să predea hainele la garderobă. Am trecut de ei ieşind din gang, pe lângă gradene, şi printr-o deschidere mare am intrat în cort, în capătul opus scenei. În stânga, pe o platformă mai înaltă şi bine păzită, cu balustradă, mese joase şi fotolii, se lăfăiau "VIP-urile".

În rest era... o imensă "cutie de sardele", în care se înghesuiseră de bunăvoie mii de oameni. În capătul celălalt era scena, unde activau cei doi DJ de "warm-up". O hală mare, înaltă, având pe laturi două baruri lungi - de unde îţi puteai cumpăra de băut - dar spre care era imposibil de ajuns din cauza înghesuielii, pentru că nu exista nici o zonă-tampon. Am încercat să ajung la bar, dar nu am reuşit. Am ieşit din cort, am luat-o de-a lungul peretelui exterior al cortului până la următoarea intrare.

Pe dreapta, erau aliniate lângă gradene câteva toalete ecologice la care se stătea serios la coadă în frig. Am intrat în cort din nou, în zona din faţa scenei, mai aproape de colţul barului. Mi-a luat un sfert de oră de înghesuială crâncenă să ies de acolo cu o doză de energizant ţinută strâns în mână. Dacă s-ar fi produs un incident, în mod sigur ar fi rezultat un mare număr de victime, pentru că oamenii s-ar fi călcat în picioare, panicaţi. Mi-am adus aminte de incidentele similare petrecute pe diverse stadioane din lume, soldate cu morţi şi răniţi.

Am stat la concert până la 2:30 noaptea, am îngheţat până la mijloc, cu creierii făcuţi varză de o muzică mediocră pusă de cei doi DJ de "warm-up". A doua zi, aveam să aflu că la 3:30 dimineaţa star-DJ-ul străin încă nu începuse să cânte...