x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Conducător, jucător, impostor

0
Autor: Miruna Munteanu 17 Sep 2012 - 12:34

Democratia romaneasca nu e doar disfunctionala, a devenit de-a dreptul butaforica. Avem un presedinte demis de votul popular, dar care continua sa vorbeasca in numele natiunii. Ne angajeaza, nonsalant, viitorul. Ascultandu-l pe Traian Basescu la intoarcerea de la Bruxelles, am avut revelatia magnitudinii imposturii sale. S-o masuram raportandu-ne la un alt moment de cumpana al istoriei noastre. Si la un personaj cu adevarat providential: Carol I, intemeietorul Romaniei moderne.

In 1914, Europa se pregatea de razboi. Regele nostru ar fi vrut sa lupte de partea Puterilor Centrale. Nu doar fiindca se simtea obligat de legaturile de familie si de tratatul semnat cu Tripla Alianta inca din 1883. Carol I era ferm convins ca Germania nu poate fi invinsa si ca este in interesul Romaniei sa se plaseze de la inceput in tabara victorioasa. S-a lovit, insa, de refuzul Consiliului de Coroana. La sfarsitul furtunoasei sedinte din vara lui 1914, Suveranul a concluzionat: "Constat ca reprezentantii tarii, aproape in unanimitate, au cerut neutralitatea. Ca rege constitutional, ma supun vointei dumneavoastra. Mi-e frica insa ca prestigiul tarii va iesi micsorat din sedinta de astazi si ma tem ca ati luat o hotarare de care Romania se va cai in viitor.'

Carol I s-a inselat in previziunile despre deznodamantul marelui razboi, dar nu in decizia de respecta vointa supusilor sai. Avea in acel moment 48 de ani de domnie glorioasa. Castigase independenta tarii, stabilizase economia, construise institutii moderne. Iesise victorios din doua razboaie balcanice si tocmai anexase Cadrilaterul. Nimeni nu-i putea contesta nici legitimitatea, nici priceperea. Si, totusi, nu i-a trecut prin cap ca ar putea lua singur decizii cruciale pentru destinul Romaniei. Stia ca miza e prea uriasa: "Se da acum marea lupta in care pentru o intreaga perioada istorica se va stabili harta si soarta popoarelor'.

O lupta asemanatoare se poarta si astazi – ce-i drept, cu alte mijloace. Soarta Europei se joaca din nou. Traian Basescu nu are insa nimic din Carol I. Nici legitimitatea, nici scrupulele. Nu este un constructor, ci un demolator. Se vrea "Zeus', nu Rege. Nu este un conducator, ci un "jucator' aventurier. Daca el vorbeste acum in numele Romaniei, statul de drept este de-a binelea stramb.


Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de