Nu se deconspira Securitatea ca institutie represiva, ci victimele si/sau argatii ei zelosi. Nimeni nu-i cauta - macar sa-i intrebe de sanatate - pe fostii securisti, ci doar pe colaboratorii/informatorii acestora. Care si acestia se impart, mai nou, in doua categorii: «de bine» si "de rau"
De vreo luna traim in direct isteria unei dosariade fara precedent in istoria recenta a Romaniei. Demersul Civic Media de a solicita CNSAS verificarea in corpore a trecutului liderilor de opinie si sefilor din media, daca nu a fost in prealabil stimulat/provocat, a fost inteligent speculat si a generat o reactie in lant. Cineva a lucrat vartos in spatele cortinei. Pas cu pas, ca intr-un scenariu, au urmat dezbaterea privind infiltrarea agentilor serviciilor in media si necesitatea retragerii lor de pe "aliniamentele" unde au fost detasati la ordin si - punctul culminant - scoaterea pe masa dezbaterilor publice a unei liste cu politicieni ale caror dosare vor fi dezbatute in regim de urgenta de CNSAS. Somnul de sapte ani al institutiei a fost intrerupt brusc de o avalansa de solicitari de verificare, venite pe toate filierele posibile: media, ONG-uri, partide politice, asociatii studentesti, sindicate. Vreme de aproape 17 ani, deconspirarea ororilor Securitatii a constituit un demers cvasiimposibil. Clasa politica, serviciile speciale si societatea civila au evitat o tema de larg interes in primii ani postrevolutionari, slalomand elegant, la unison printre jaloanele unei neputinte mimate. Subit insa, ca la un semn, toata lumea pare ca vrea "curatenie morala". Ziaristii se sfarteca intre ei prin talk show-uri, apar "victimele colaterale" si inaltele constiinte care se autodemasca tardiv (dar eficient), fix inainte sa faca obiectul dezvaluirilor altor colegi de breasla. Dupa 17 ani de tacere vinovata, aflam stupefiati, spre exemplu, ca unii au consumat, la dictare au ba, paste de pix sau (dupa caz) sute de pagini ori ca altii au comis scrieri benigne sau delatiuni patriotice manati de nobilul sentiment al protectiei fizice a studentilor straini. In orice caz, mai toti se dau foste victime inocente si nici unul n-a considerat necesar, pana acum, sa se spovedeasca in fata opiniei publice. Nu se deconspira Securitatea ca institutie represiva, ci victimele si/sau argatii ei zelosi. Nimeni nu-i cauta - macar sa-i intrebe de sanatate - pe fostii securisti, ci doar pe colaboratorii/informatorii acestora. Care si acestia se impart, mai nou, in doua categorii: "de bine" si "de rau". In buna traditie romaneasca, si cantarele pe care opinia publica le foloseste in judecatile sale de valoare sunt calibrate diferit. Dezvaluirile sunt primite in functie de persoanele vizate. La unii se aplauda pana la inrosirea palmelor, ca la vestile indelung asteptate. La altii provoaca stupoare, neincredere si sustinere de fatada, cat sa nu se recunoasca public increderea gratuita acordata unor persoane cu aparente de apostoli ai moralitatii si, ulterior, esecul moral al lor. Abia acum se releva adevarata miza a luptei la baioneta pentru controlul CNSAS. Nu reparatia morala acordata lui Constantin Ticu Dumitrescu ii mana la razboi pe sustinatorii acestuia. La fel, nici respectarea legalitatii procedurii de vot, in urma careia a fost inscaunat pentru cateva zile Corneliu Turianu, nu tinea treze constiintele celor care l-au suntat pe fostul detinut politic in detrimentul fostului judecator. Ambele tabere si-au dorit controlul conductei cu dosare, o arma politica a carei importanta este continuu (si de fatada) negata. Ai robinetul, esti calare pe situatie si poti sa-ti executi politic oponentii. Daca nu-l ai, ori faci ciocuâ mic, ori devii istorieâ¦Citește pe Antena3.ro