25 februarie 2009, Aeroportul din München. Mai mulţi parlamentari în drum spre Kiev sunt opriţi la îmbarcarea în cursa Lufthansa, pe motiv că aveau paşapoarte diplomatice fără viză ucraineană, în timp ce o reglementare comunicată doar cu o zi înainte de autorităţile ucrainene prevedea că numai purtătorii de paşapoarte turistice sunt scutiţi de viză.
Cei în cauză urmau să participe la o importantă conferinţă dedicată relaţiilor dintre UE şi Ucraina. Unul era membru al Bundestag-ului. Un raţionament simplu conducea la concluzia că funcţionarii aeroportului se înşelau. Este ilogic ca paşapoartele simple să aibe un regim mai favorabil decât cele diplomatice; cu atât mai mult cu cât în trecut cetăţenii europeni deţinători de paşapoarte diplomatice fuseseră singurii scutiţi de viză pentru a călători în Ucraina. În realitate, Guvernul ucrainean extinsese scutirea de viză la toate tipurile de paşapoarte şi comunicarea acestei decizii trebuia să completeze mai vechea comunicare privind paşapoartele diplomatice iar nu să o înlocuiască. Fără a consuma timp cu verificarea, responsabilii germani au optat pentru o interpretare restrictivă şi au tratat ultimă comunicare ca singura valabilă, chiar dacă era vădit absurdă şi dacă aşa se creau probleme călătorilor. În faţa refuzului de a li se permite îmbarcarea parlamentarii au telefonat consulatelor ţărilor lor. S-a apelat la Bundestag şi la cabinetul ministrului german de Externe. S-a luat contactul chiar cu Parlamentul şi Guvernul ucrianean. Toţi au precizat că nu era nevoie de viză. Înţelegând eroarea şi cumpănind riscurile, doi funcţionari şi-au asumat răspunderea de a permite plecarea împricinaţilor: un responsabil pentru controlul paşapoartelor, originar din România şi o supervizoare a operaţiunii de îmbarcare, de origine ucraineană.
La scurt timp după urcarea în avion, românul s-a prezentat la parlamentarul german şi i-a cerut o adresă la care să îl poată găsi în cazul în care va fi tras la răspundere şi va avea nevoie de protecţie. Apoi a apărut terifiată ucraineanca. După o discuţie cu comandantul aeronavei i-a cerut pasagerilor cu pricina să coboare şi să revină în aeroport. Cauza: şeful ei ierarhic de la sol nu îi confirmase "temerara" decizie iar comandantul nu voia să accepte pasageri "clandestini". Românul şi ucraineanca au explicat că sunt conştienţi de greşeală dar că nu pot contesta opinia şefilor lor întrucât riscă sancţiuni. Dacă cel dintâi era apărat de calitatea de cetăţean al UE, cea de-a doua ar fi putut fi obligată să se întoarcă acasă. Or, în Ucraina viaţa este mai grea decât în Germania. După decolare, comandantul i-a informat pe pasageri asupra cauzelor plecării întârziate: "nişte politicieni doriseră să călătorească fără a fi îndeplinit formalităţile legale dar în cele din urmă au fost debarcaţi, trebuind să înţeleagă că legea este obligatorie pentru toţi!" (sic!) Iată o nouă probă în procesul divorţului dintre mase şi conducători. "Noi suntem germani şi suntem învăţaţi să respectăm legile!" - a adăugat pilotul cu mândrie. Întâmplarea revelează concepţia dominantă în civilizaţia occidentului european. Acolo: 1. respectarea legii este scop în sine iar nu rezolvarea problemelor; 2. legea se aplică aşa cum pare a fi iar nu cum este în realitate; 3. când există dubii cu privire la interpretarea şi aplicarea legii cuvântul unui funcţionar numit trece înaintea celui al unui reprezentant ales. Aceste lecţii circumscriu o cultură a predictibilităţii şi celerităţii iraţionale în care riscul improvizaţiei inteligente este eliminat cu preţul alienării şi blocajului. În opoziţie, cultura Europei Orientale este una a supravieţuirii, regula şi predictibilitatea fiind subordonate adecvării la context şi fiabilităţii soluţiei. Aceste culturi se ciocnesc. Ele au în comun doar neîncrederea în instituţiile politice. Acolo unde Lufthansa este mai tare decât Bundestagul, angoasa socială îşi are originea în vasalitatea faţă de piaţă. Acolo unde comportarea raţională are nevoie de un protector personal, angoasa socială îşi are sursa în vasalitatea neo-feudală. O lume în care supremaţia legii neagă bunul simţ iar raţionalitatea desfidă respectul regulii şi în care logica oligarhică înlocuieşte logica democratică, este sortită dictaturii. Istoria se repetă!
Citește pe Antena3.ro