Consecinte

Daca ar fi sa incercam sa definim ce ne deosebeste de stramosii nostri, am putea ajunge la o formula de o eleganta simplitate, teama de consecinte. Ne place, printre multe altele, sa mancam, dar ne temem cumplit (mai ales cei ceva mai ipohondri) de obezitate, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, diabet. Tot ce am vrea ar fi sa ne satisfacem poftele, dar sa nu riscam mai nimic.

Daca ar fi sa incercam sa definim ce ne deosebeste de stramosii nostri, am putea ajunge la o formula de o eleganta simplitate, teama de consecinte. Ne place, printre multe altele, sa mancam, dar ne temem cumplit (mai ales cei ceva mai ipohondri) de obezitate, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, diabet. Tot ce am vrea ar fi sa ne satisfacem poftele, dar sa nu riscam mai nimic.

Ei bine, stramosii nostri nu aveau asemenea probleme, ei izbuteau cu mare greutate sa nu moara de foame. Talentul tehnologic al speciei noastre ne-a adus rezolvarea partiala a problemei supravietuirii, dar a transformat o buna parte a alimentelor in dusmani ai sanatatii si chiar ai vietii. Ce ar fi daca am reusi sa "imblanzim" hrana, asa cum am reusit cu unele animale sau, de ce nu, chiar cu unele activitati instinctive legate de supravietuire? Cum ar fi sexul.

Hrana mereu disponibila inseamna maturitate rapida, supravietuire asigurata, capacitatea de a procrea. Epoca abundentei coincide insa cu un fel de desincronizare a poftelor. Scaderea mortalitatii infantile si juvenile ne da sa intelegem ca nu este nevoie de prea multe sarcini si nasteri noi. Apar mijloacele anticonceptionale menite sa limiteze numarul de consumatori potentiali.

Multe voci, laice sau nu, declara contraceptia ca fiind o manifestare impotriva naturii. Perfect adevarat. Natura a produs o creatura destul de inteligenta, capabila de a i se impotrivi, care are la indemana mijloacele tehnice care sa-i permita atat controlul resurselor, cat si al distributiei acestora. Orice s-ar intampla, oricare ar fi directia evolutiei, ramanem mari consumatori de alimente, chiar cu riscul de a depasi o greutate acceptabila. Ce am putea face pentru a evita riscurile supraponderalitatii? O multime de lucruri.

Exista baloane gastrice care ne fac sa ne simtim satui cu mult inainte de a ne umple stomacul, benzi elastice care reduc volumul stomacal si chiar un sistem de captusire artificiala a intestinelor care sa impiedice absorbtia nenumaratelor calorii ingerate. Chirurgia s-a dovedit a fi destul de eficienta, cel putin pe moment. Ce ne facem cu viitorul?

De cateva decenii se aud voci care afirma sus si tare ca omul este, culmea, incununarea evolutiei, sfarsitul unui proces de miliarde de ani inceput in oceanul primordial. Ceva mai de curand au aparut opinii care sustin un alt punct de vedere, evolutia speciei umane va continua inca un mileniu, ajungand la un punct maxim prim anul 3000 al erei noastre. Va urma insa un declin lent, dar imposibil de oprit, cauzat de dependenta excesiva de tehnologie. In urmatoarele milenii va deveni evidenta, sustin cativa specialisti, printre care Oliver Curry de la LSE pare a fi cel mai zgomotos, despartirea oamenilor in doua subspecii.

Peste 1.000 de ani, inaltimea medie (indiferent de sex!) va fi de 1,98 metri, durata vietii va depasi 120 de ani, rasele vor disparea si populatia Terrei va avea o culoare omogena, cea a cafelei cu lapte, fetele vor fi mai simetrice, corpurile mai atletice si vocile mai ferme. Peste o vreme, adica dupa alti 9.000 de ani, umanitatea va primi si nota de plata legata de progres.

Sistemul imunitar va fi mult slabit din cauza folosirii excesive a medicamentelor si vaccinurilor, prelungirea duratei de viata va permite transmiterea unor defecte genetice, fetele vor fi schimbate de scaderea in dimensiuni a mandibulei, care nu mai are de mestecat alimente naturale. Mai grav, exista riscul deteriorarii sau chiar disparitiei capacitatii de socializare, de interactiune, de lucru in echipa. Asta ar putea insemna pierderea sentimentelor precum dragostea, simpatia, increderea si respectul. Poate ca vom arata ceva mai tineri, dar s-ar putea sa ajungem mai aproape de animalele domestice decat de ceea ce suntem astazi.

Pentru pesimistii convinsi, cele doua subspecii pomenite ar fi "gracilii" si "robustii", cei dintai-inalti, subtirei, sanatosi, atragatori, inteligenti si productivi, ceilalti - mici, urati, grasi si nu foarte destepti. Va suna cunoscut? Nu e de mirare. Cel dintai care a descris o asemenea diferentiere in lumea viitorului a fost H.G. Wells in capodopera sa "Masina Timpului", aparuta in 1895. O noua dovada ca viata (si implicit stiinta) imita arta.

Nefiind inalt ca plopul, desi fac multa umbra, si nici foarte subtire (decat poate ca presupus intelectual), traiesc cu speranta ca indepartatii mei urmasi isi vor gasi un loc potrivit intr-un viitor imaginar, unul dintre cele multe pe care ni le imaginam si nu doar in joaca.