Problemele complicate ale zonei euro si, prin extindere, al intregii Uniuni Europene, s-au aflat in centrul intalnirii sefilor de stat si de guvern de la Bruxelles. Summit-ul a avut pentru Romania miza de a pastra in bugetul comunitar al perioadei urmatoare nivelul prestabilit de fonduri. Bani foarte multi care reprezinta circa 10%-15% din PIB. Gura de oxigen pe care o are rezervata UE pentru Romania nu este insa racordata decat partial, in primul rand datorita incapacitatii administratiei noastre de a accesa fondurile. Dar acest subiect a ramas in tara, in afara preocuparilor. Este un subiect serios, care nu aduce rating, asa incat aceasta intrunire a avut pentru publicul romanesc o alta prezentare: lupta dintre Basescu si Ponta pentru ocuparea scaunului de la Bruxelles.
Ca de obicei ne plasam pe un drum laturalnic, pe o fundatura pe care inaintam cu inconstienta, manati de la spate de tavalugul de scandaluri mediatice. Dar acestea, s-a dovedit, nu tin de foame, mai mult, dauneaza la buzunarul comun (bugetul Romaniei).
Dupa ce Ponta s-a asezat la masa celor 27 – o premiera pe care a obtinut-o greu, cu o lupta pe canale publice, dar gandita si bine aplicata de Ministerul de Externe – summit-ul a cazut pentru televiziuni si comentatori in anonimat. Tipic pentru "profesionalismul" facatorilor de stiri, al editorilor care concep dezvoltarea subiectelor.
Din pacate, comunicarea oficiala nu poate sustine nici ea o agenda coerenta. In afara de Banca Nationala, alte institutii par sa fie in afara temelor de substanta. La Finante, cel mai bun comunicator, Florin Georgescu, evident are presiunea problemelor tehnice. La Ministerul Economiei, care face politici economice, nu exista o asemenea capacitate, iar pe la Integrarea Europeana nu calca nimeni, pentru ca nici nu lanseaza nimeni subiecte.
Palatul Cotroceni are o agenda incarcata de conflicte politice, asa incat relatia cu UE nu este nici acolo un subiect public. In aceste conditii nu e de mirare ca summit-ul de la Bruxelles este tratat vulgar si in afara continutului.
Prima scena este acoperita de un scandal de plagiat, tema, iata, mult mai importanta decat sutele de milioanele de euro aflate pe masa la Bruxelles. Noi avem miza de jucatori de risca, ascunsi dupa un colt de strada, in mahala. Asta jucam, asta castigam.