Continuam sa ne hranim cu iluzii

Bunastarea nu vine de nicaieri. Nici de la FMI si nici de la Uniunea Europeana. Trebuie s-o infaptuim aici, prin transformari care sa incurajeze si sa stimuleze competitia in munca, libera initiativa, asumarea riscului.

Sustin - si acum, cand vocile critice s-au inmultit - ca trecerea la cota unica, de 16 la suta, pentru impozitul pe salariu si pentru cel pe profit, a fost si ramane o decizie buna. Atunci cand a fost pusa in aplicare aceasta decizie, s-a spus, apasat, ca toti cei cu salarii mici vor pierde si ca vor castiga numai cei cu salarii mari. Ei bine, timpul a infirmat aceasta prezicere. Nu pierde nimeni. E drept, cei cu salarii mici castiga mai putin. Dar castiga.

S-a mai spus: vor castiga numai angajatii, nu si angajatorii. La o prima vedere, afirmatia poate fi socotita adevarata. Fiindca numai angajatilor li se calculeaza cota de 16 la suta. Angajatorii continua sa plateasca, la nivelul intregului fond de salariu, contributii sociale mari. Intre care o cota de 22 la suta pentru fondul de pensii, alta de 7 la suta pentru ajutorul de sanatate si inca 3 la suta pentru ajutorul de somaj. Plus contributiile sociale datorate de angajati.

E drept asa? Nu stiu daca e drept sau nu. Dar e in spiritul logicii economice. Daca si contributiile sociale platite de angajator ar fi fost reduse, atunci chiar ne-am fi aflat in fata a doua mari pericole: un derapaj bugetar si o explozie inflationista.

Dar angajatorii au un dublu avantaj. Mai intai sunt incurajati sa faca profit. Pentru ca impozitul pe profit a fost si el redus de la 25 la suta la numai 16 la suta. Apoi, salariatii primesc sporuri de venituri ce sunt suportate de stat - prin reducerea impozitelor - , si nu de companii. Ceea ce inseamna ca, intr-adevar, nimeni nu pierde, toti castiga.

Adoptarea prin ordonanta de urgenta a cotei unice de impozitare a marcat trecerea la un nou sistem de fiscalitate. De la 1 ianuarie 2005. Fapt salutar. Caci sistemul nostru fiscal, in scara, cu multe trepte de impozitare, era greoi si complicat. Simplificarea lui nu mai putea intarzia. E bine ca s-a produs. Piata muncii va dobandi ceva mai multa transparenta. Atat angajatorul, cat si angajatii vor avea o imagine mai limpede a drepturilor si obligatiilor legate de castigurile din munca.

Dar decizia va ramane fara efect cat timp vom continua sa ne inchipuim restructurarea economiei romanesti ca pe un tren pe care il asteptam in gara, ca sa aduca bunastare pentru toti cetatenii tarii, de la copii la batrani. O iluzie ce nu are cum sa capete contururi reale. Bunastarea nu vine de nicaieri. Nici de la FMI si nici de la Uniunea Europeana. Trebuie s-o infaptuim aici, prin transformari care sa incurajeze si sa stimuleze competitia in munca, libera initiativa, asumarea riscului. Pentru asta avem nevoie si de ajutorul FMI. Si al Uniunii Europene. Dar intai si intai avem nevoie de o fiscalitate care sa incurajeze munca si performanta.

Daca vom merge tot asa, cu impozite prin care cei care fac performanta sa plateasca si pentru visatori, nu vom avea produse competitive, care sa fie cautate pe piata interna si la export. Dar vom avea mai departe "vanzari" cu plata amanata la nesfarsit catre parteneri interni si intretinerea iluziei ca intreprinderile in cauza... au piata.