Contul de capital: restrictii necesare

Inceputul lui 2005 ar trebui sa consemneze eliminarea retrictiilor la operatiuni ale non-rezidentilor pe piata monetara din Romania.

Cu exceptia achizitiilor de pamant de catre persoane individuale non-rezidente am asista la liberalizarea cvasi-totala a contului de capital, ce inregistreaza intrari si iesiri de capital in balanta de plati a tarii. La intrarea in Uniunea Europeana, Romaniei i se cere sa aiba liberalizate toate operatiunile contului de capital - o posibila derogare fiind achizitii de terenuri de catre straini, pentru un timp. Dar trebuie spus ca tarii noastre nu i se impune o anume cadenta in deschiderea contului de capital.

Sa ne amintim ca deschiderea totala a contului de capital (cu exceptia mentionata) era prevazuta pentru 2004. Cu cativa ani in urma am pledat pentru circumspectie, pentru intarzierea deschiderii contului de capital, deoarece riscurile erau prea mari. Si consider ca BNR a procedat bine cand a reexaminat calendarul liberalizarii. Sunt de parerea ca si acum se impune a reevaluare a etapelor ramase in liberalizarea contului de capital. Sunt mai multe motive care reclama aceasta. Poate cea mai serioasa ratiune priveste rata reala a dobanzii inalte de la noi; ca diferenta intre media dobanzilor nominale si inflatie rata reala interna este extrem de atractiva pentru investitorii straini, amatori de plasamente financiare. In cele mai multe dintre tarile UE, in SUA, dobanzile se afla la cote foarte mici, iar randamentele la obligatiunile de stat si cele corporatiste sunt si ele destul de scazute. In asemenea conditii, randamentele de pe piata monetara din Romania, plasamentele in titluri de stat si alte titluri romanesti denominate in lei prezinta oportunitati iesite din comun. Atractivitatea plasamentelor pe pietele din Romania este marita si de aprecierea leului fata de cosul valutar, iar, in ultimele luni, si fata de euro (chiar in termeni nominali).

Este de asteptat ca o liberalizare a operatiunilor pentru non-rezidenti pe piata monetara sa amplifice considerabil intrari de fluxuri speculative, ceea ce este indezirabil. Noi avem interesul ca finantarea deficitului de cont curent sa se faca preponderent prin investitii directe, nu prin capital speculativ sau indatorare pe termen scurt. Merita amintit aici ca deficitele externe ale Romaniei (comercial si de cont curent) au crescut sensibil in 2004, iar tendinta se mentine in acest an. Intrari suplimentare de capital financiar ar ingreuna operatiunile de sterilizare (a excesului de lichiditate din economie) efectuate de BNR - care, deja, sunt foarte costisitoare. Banca Nationala nu poate practica o flotare totalmente libera a leului, care, daca leul s-ar aprecia masiv, ar reduce din costurile de sterilizare — intrucat deficitul comercial s-ar deteriora mult si s-ar introduce incertitudine sporita privind durabilitatea cresterii economice, tendinta de apreciere a leului. Ar veni si un moment cand amatorii de speculatii ar miza pe o criza, pe deprecierea leului, care ar putea deveni o "profetie ce se implineste singura". Nu mai vorbesc de posibila inversare a tendintei de acum, de conversie a unor depozite in valuta in lei, care ar pune presiune pe moneda nationala.

S-ar putea argumenta ca o modalitate de a descuraja capitalul speculativ este de a lasa mai multa lichiditate in piata, ceea ce ar insemna si dobanzi mai mici - adica un diferential de dobanzi micsorat. Alte beneficii ar fi stimularea creditelor in lei si a activitatii economice, o depreciere a leului care ar ajuta exporturile si ar descuraja importurile. Un dezavantaj insa ar fi piedicile in calea dezinflatiei, intrucat cursul de schimb influenteaza semnificativ preturile interne, iar un consum mai mare ar alimenta inflatia din nou. Intervine si situatia celor care s-au imprumutat mult in valuta. De aceea BNR, desi este constienta de avantajele scaderii dobanzilor la lei, actioneaza cu prudenta.

Tragand linie, cred ca este necesara o amanare a liberalizarii operatiunilor non-rezidentilor pe piata monetara, dincolo de anul 2005. Comisia Europeana nu ar trebui sa aiba obiectii la ceea ce este rational. Ar fi indicat chiar sa se introduca rezerve neremunerate obligatorii la intrarile de capital cu scadenta mai mica de un an, asa cum s-a facut in Chile. Reconsiderare necesita si intentia BNR de introducere a regimului de "tintire a inflatiei" in 2005; exista argumente de ordin logistic si de functionare a economiei in acest sens. Dar asupra acestei chestiuni voi reveni.