Copii făcuţi prin polenizare

Din cauza acestuia, oceanele se vor evapora, lăsând să se vadă toate epavele, strânse acolo de la fenicieni încoace, iar oamenii vor înflori ca nişte lalele, făcând copii prin polenizare.

La intrarea pe coridorul strâmt, mirosind a igrasie, cu linoleumul păstrând urmele de clăbuci ale ultimului dat cu T-ul, în spatele unei măsuţe, stă portăreasa.

Îşi învaţă copilul primele lecţii din Abecedar. A ajuns la cuvântul Pui. E două noaptea. Băncile pentru public, aşezate de o parte şi de alta a culoarului, sunt pustii. Nici liftul nu mai urcă. El, care ziua abia mai pridideşte să facă naveta între parter şi etajul cinci, deşi e bătrân şi, pe deasupra, astmatic. Studioul de la capătul culoarului funcţionează. La ora asta târzie, moderatorului i se închid ochii de oboseală. Ca să nu se vadă, îl priveşte fix pe invitat, zicând din când în când: da, aveţi dreptate! Noroc că acesta n-a obosit un pic, deşi vorbeşte, vorbeşte întruna de vreo patru ore. Îşi expune teoria despre efectul de seră. Din cauza acestuia, oceanele se vor evapora, lăsând să se vadă toate epavele, strânse acolo de la fenicieni încoace, iar oamenii vor înflori, ca nişte lalele, făcând copii prin polenizare. P-U-I, Pui - se aude vocea subţiratică a prichindelului. Zice P, zice U, zice I - rar, cu pauze între ele, pentru că aşa i s-a spus de către doamna învăţătoare.

- Pui!, strigă el scurt şi fericit, ca şi cum ar fi descoperit Teoria Relativităţii.
- Pui!, punctează mama, care continuă să împletească la mâna de flanel.
- Pui!, mai strigă o dată ascuţit prichindelul, prinzând să-şi bălăngănească picioarele.
- Tâmpitule!, îi arde una ea peste ţeasta golaşă, m-ai lovit cu pantoful.

*

FAPT
Penitenciarul de maximă siguranţă a fost închis din cauza datoriilor către furnizori. Deţinuţii condamnaţi pe viaţă au fost transferaţi la alte penitenciare din ţară. Toţi ceilalţi au fost trimişi acasă, punându-li-se în vedere să se întoarcă urgent la închisoare de cum vor primi telegrama de chemare.

*

DE LA O ŞTIRE
Televiziunile şi radiourile şi-au întrerup programele obişnuite pentru a difuza această ştire: Acum cinci minute, în ograda Paraschivei Munteanu, din Mijloceşti Deal, a fost găsită o găină în agonie. Găina va fi dusă de urgenţă la Bucureşti, cu elicopterul. Graţie eforturilor depuse de medicii de la Spitalul Albatrosul viu, găina a fost salvată. N-au putut fi salvaţi însă cei patru inşi din Lehliu Gară, victime ale ştirii. Cei patru băteau tabla pe acoperişul unei vile cu trei etaje, beci şi piscină. Băteau tabla şi ascultau Antena satelor de la aparatul de radio atârnat de streaşină. Ştirea cu găina în agonie a întrerupt brusc o sârbă îndrăcită, dată de post în cadrul emisiunii Hai la horă! Celor patru le fusese practic imposibil să reziste ritmului îndrăcit. Deşi încercaseră să scape, fluierând o romanţă, ritmul îi cuceri încetul cu încetul, mai ceva ca boala un om, sfârşind prin a-i smulge de unde şedeau şi a-i prinde într-o sârbă cu chiuituri. Brusca întrerupere a programului îi lovi în creştetul capului. Căzură laţi pe acoperişul niţel înclinat şi, de aici, după un scurt popas în găvanul streaşinei, se rostogoliră, zdrobindu-se în cădere, până jos, în curtea asfaltată.

*

SALVAREA
Pe şoseaua împărţind satul în două goneşte vijelios Salvarea pentru animalele din Munţi, dotată cu echipament de ultimul răcnet în materie de urşi, lupi, bursuci şi râşi: masă de masaj cardiac portabilă, instrumente de chirurgie, instalaţie de oxigen. Prin ferestre se văd membrii echipei aplecaţi asupra tărgii. Măştile arată că trudesc din greu. Pe targă e întins un lup care a făcut infarct de ciudă că i-a scăpat o oaie. Oaia, de altfel, vine şi ea după lup, într-o altă Salvare, dedicată Animalelor Domestice. În prima Salvare se încearcă resuscitarea lupului, care şi-a pierdut conştiinţa.

În a doua s-a reuşit oprirea hemoragiei. După ce vor ieşi din spital, lupul şi oaia se vor întoarce la locurile lor: oaia la stână, lupul în pădure. Peste nici un an, lupul va reuşi până la urmă să mănânce oaia.

*

PE ŞOSEA
Pe Drumul European se târăşte un car cu fân. Cale de câţiva kilometri rămân în urmă, pe carosabil, grămăjoare căzute din încărcătura supradimensionată. Şoferii ocolesc prudenţi atelajul, după ce-au înjurat pe rupte, stând în coada de vreo două sute de metri, formată ad-hoc. Sunt însă şi inşi de treabă, dintre cei de la ţară îndeosebi, cărora le vine rău la vederea acestei risipe revoltătoare. Trecând pe lângă car, trag geamul în jos şi-i strigă insului din vârful căpiţei că-şi prăpădeşte fânul. Cel interpelat întoarce spre ei privirea şi, fără să tresară măcar, merge mai departe, în care scop arde una cu biciul, leneş, boului de la jug. Săritorii vâră în viteză, mulţumiţi că au făcut o faptă bună. N-au de unde să ştie că insul din vârful căpiţei e orb!