Corecta, dar confuza

Domnul prezident al Curtii a gasit de cuviinta nu numai sa justifice Decizia, dar si sa explice felul in care ar trebui aplicata.

Marti, 15 noiembrie 2005, Ioan Vida, presedintele Curtii Constitutionale, si-a facut aparitia la jurnalele tv de Actualitati pentru a explica natiunii romane Decizia privind regulamentele.

In istoria glorioasei noastre patrii juridice, e o premiera.

Decizia Curtii Constitutionale e un produs al dezbaterii si controversei de doua zile, cu pauza de odihna, a noua personalitati.

Concluziile dezbaterii si controversei se regasesc in Decizia Curtii privind Regulamentele si, ulterior, in justificarea acestei Decizii.

Atat si nimic mai mult.

Domnul prezident al Curtii a gasit de cuviinta nu numai sa justifice Decizia, dar si sa explice felul in care ar trebui aplicata.

Ceea ce e mai mult decat o premiera.

E o ciudatenie.

O posibila explicatie a ciudateniei ar trebui cautata in constiinta acuta a unui adevar:

Comunicatul privind Decizia e de la un capat la altul o confuzie ca de sfarsit de lume.

Pentru ca nimeni n-a inteles temeiurile Deciziei, presedintele in persoana a simtit nevoia s-o explice pe intelesul tuturor.

Incetosand-o insa si mai tare!

Pentru Curtea Constitutionala lucrurile erau simple.

Potrivit articolului 64 din Constitutie, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului "se aleg pe durata mandatului Camerelor".

Stenograma dezbaterilor din Constituanta din 1991 ne lasa sa intrezarim talcul acestui articol.

La vremea respectiva, grupul parlamentar al PNTCD a introdus un amendament la proiectul de Constitutie prin care se cerea ca si presedintii celor doua Camere sa fie schimbati la inceputul fiecarei sesiuni. Drept model era data Constitutia din 1923.

Constituanta a respins acest amendament. Argumentand astfel:

"Presedintii Camerelor au misiunea de a asigura functionarea pe intreaga durata a existentei acestuia".

Misiune pusa la indoiala prin posibila schimbare a presedintelui unei Camere ca urmare a alegerii la inceputul fiecarei sesiuni, cum se intampla cu membrii Biroului Permanent.

La acelasi articol, un membru al grupului FSN a propus un amendament prin care urma sa se stipuleze expres posibilitatea revocarii celor doi presedinti pe perioada mandatului.

Amendamentul a fost respins cu urmatorul motiv:

"Existenta institutiei revocarii ofera posibilitatea schimbarii oricand a membrilor biroului, inclusiv a presedintelui".

Din punct de vedere constitutional avem, asadar, doua concepte net diferite:

Schimbarea celor doi presedinti in interiorul mandatului de patru ani prin alegere sau realegere.

Revocarea (ca sanctiune) a celor doi presedinti.

Articolele impuse de Coalitie prin Protocolul din august 2005 foloseau conceptul de revocare cu un continut care apartinea conceptului de schimbare prin alegere sau realegere.

Pentru ca Alianta tinea mortis sa-i schimbe pe cei doi sefi PSD, se crea posibilitatea ca presedintii Parlamentului sa faca obiectul votului nu la inceputul fiecarei sesiuni, ci la inceputul fiecarei saptamani, dat fiind ca majoritatea parlamentara se poate modifica de la o saptamana la alta.

Asa cum ne arata fara echivoc dezbaterile din Constituanta din 1991, o astfel de prevedere e strident anticonstitutionala.

In ce priveste revocarea, concept cu un singur inteles - cel de sanctiune - , si nu cum il foloseste Comunicatul, de revocare politica! - Regulamentele urmau sa transpuna in practica ultima fraza a aliniatului doi al articolului 64. Si anume sa arate felul in care presedintele uneia din Camere poate fi sanctionat cu revocarea (cea mai dura sanctiune) in cazul unor abateri grave de la Regulament sau de la litera Constitutiei.

Decizia Curtii e corecta. Justificarea Deciziei ? prin Comunicat si prin interventia lui Ioan Vida - e confuza. Astfel, atat Comunicatul, cat si presedintele Curtii vorbesc de posibilitatea ca presedintii sa fie schimbati in interiorul mandatului la propunerea grupului caruia ii apartin.

Absolut anticonstitutional.

Presedintii nu pot fi schimbati pur si simplu in interiorul mandatului.

Comunicatul, cat si presedintele Curtii vorbesc de imposibilitatea ca prin revocare sa fie alesi membri ai altui grup parlamentar.

Absolut anticonstitutional.

Presedintii nu sunt alesi la inceputul mandatului pe baza configuratiei politice stabilite prin alegerile parlamentare, ci pe baza votului dat de majoritate. Din acest punct de vedere, nu-i obligatoriu ca un presedinte sa apartina grupului majoritar. Nu-i exclus ca Parlamentul sa aleaga in acest post de cumpatare si echilibru un independent.

Daca taceai, filosof ramaneai! zice o invatatura.

Dacataceai, judecator ramaneai! am putea parafraza, pentru cazul lui Ioan Vida, invatatura de mai sus.