Cornel Dinu a comis-o

PUNCTUL PE EI
Cornel Dinu a comis-o. L-am bănuit eu de faptă grea. Dar cunoscăndu-l şi cunoscăndu-mă, inţelegăndu-l aşa cum şi cu mine m-am impăcat, niciodată suspiciunea n-a căpătat dimensiunea prozaică a convingerii.

PUNCTUL PE EI
Cornel Dinu a comis-o. L-am bănuit eu de faptă grea. Dar cunoscăndu-l şi cunoscăndu-mă, inţelegăndu-l aşa cum şi cu mine m-am impăcat, niciodată suspiciunea n-a căpătat dimensiunea prozaică a convingerii.

In ultima vreme, ori de căte ori i-am intuit programul mai lejer şi i-am propus vreo intălnire, am fost refuzat. Cornel răspundea invariabil: "Nu pot dragă. Mă duc la Sinaia. Scriu. Scriu o carte". Ştiam că Dinu nu este un grosier al minciuni. Cănd a mai ocolit adevărul a folosit povestea, a folosit născocirea de spirit. Tocmai de aceea am crezut că scrisul este doar un pretext. Că Sinaia este in principal un alt loc de deplasare a meciurilor sale lumeşti. Dar Dinu n-ar mai fi Dinu dacă nu ar fi şi surprinzător. Acum vreo două luni, ziaristul Daniel Nanu mi-a zis că a fost la Sinaia, s-a intălnit cu Cornel Dinu şi a răsfoit pagini bune ale manuscrisului. Mi-a mai zis pe onoarea lui că i-a plăcut ceea ce a citit fără să acorde rabat de bună cunoştinţă. Am auzit apoi astfel de aprecieri şi de la Răzvan Boanchiş. Insă martorii nu devin neapărat giranţi. Dacă Dinu a reuşit să-şi despovăreze onest memoria sunt convins de succesul cărţii sale. Dinu a trăit mult şi bogat. A fost un bun cititor al vecinătăţilor dar şi al distanţelor care l-au corelat cu viaţa. Odată şi-odată trebuia să facă decontul prieteniilor nebune cu Fănuş Neagu, cu Guţă Băieşu, cu Conţi Bărbulescu.


Cornel Dinu a comis-o. A scris o carte. S-a dus puţin in lumea lui pentru a avea de unde să se intoarcă din nou printre consumatorii prezentului aproximativ. Va avea meciuri grele. Să te ţii proză de largă circulaţie. Imbuibaţii frustrărilor incurabile vor ieşi la atac mai abitir ca niciodată. Pentru că Dinu are o nouă semnătură pe copertă in timp ce nimicnicii vor rămăne veşnic umplutură de pomelnice fără de pomenire. Material de dicţionar onomastic şi nicidecum biografii. Semnalul a fost deja dat de un grăbit care se dedulceşte printr-o hazna. Hazna pe care singur şi-a construit-o, pe care singur şi-o mobilează. Nu-l condamn. Folosind pixul fără prezervativ poţi contracta oricănd stilul veneric. Care nu are nimic comun cu tonul critic. Cănd nu eşti capabil să faci diferenţa, nici un reper nu te mai poate scoate din labirint.


Spuneam că sunt convins de succesul cărţii lui Cornel Dinu. Un succes la fel de aproximativ cum este şi viaţa. Nu mă găndesc nicidecum la perfecţiune. Pentru că nici măcar capodoperele nu pot fi perfecte. Poate doar prostia să beneficieze de atributul perfecţiunii prin trăinicia sa. Nu-i aşa, nea Hazna?