Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Între timp au apărut semne că desemnarea lui Mircea Geoană drept candidat la prezidenţiale n-a fost cea mai inspirată decizie a PSD
Potrivit Statutului PSD, Consiliul Naţional dezbate şi aprobă candidatul partidului la alegerile prezidenţiale. De ce a fost trecută în Statut această prevedere nu cred că trebuie să mai insistăm, deşi, judecând după viaţa politică băştinaşă, pentru partidele de la noi hârtia igienică e mult mai importantă decât Statutul, dat fiind că e mult mai adaptată la fundurile europene ale liderilor decât hârtia propriu zisă.
Dincolo de normele democratice, imperios necesare pentru formaţiuni ce se pretind diferite de Partidul Comunist, dezbaterea şi votarea în organisme colective de conducere garantează temeinicia deciziilor cruciale pentru soarta partidelor. în cazul candidatului pentru prezidenţiale, se presupune că punctele de vedere pro şi contra unei candidaturi, ca să nu mai vorbim de alegerea între mai mulţi pretendenţi, fac din decizia finală, supusă votului, produsul unei gândiri colective, infinit superioare mişmaşurilor din culise. Se înţelege, de asemenea, că odată decisă prin vot al organismului democratic de conducere, candidatura la prezidenţiale devine normă de viaţă şi activitate pentru toţi membrii.
Ce s-a întâmplat la PSD? în istorica zi de 14 mai 2009, Partidul Social Democrat a înscris un record, din păcate de neomologat în celebra Carte: organizarea unei şedinţe a Consiliului Naţional cu participarea a 10.000 de membri. Organismul colectiv de conducere al partidului numără câteva sute de membri. Printr-un hocus-pocus de bâlci, PSD a mărit numărul membrilor la 10.000. N-a fost singura minune în cazul sindrofiei de la Romexpo. Consiliul Naţional urma să dezbată şi să voteze candidatul PSD la prezidenţiale. Reuniunea fantasmagorică de la Romexpo a înlocuit dezbaterea şi votul cu un miting electoral. Astfel că în locul intervenţiilor pro şi contra vizând candidatura lui Mircea Geoană, ba chiar şi al disputei între mai mulţi pretendenţi, au apărut şi s-au manifestat uralele, lozincile zbierate de cei din hală şi elogiile necondiţionate ale celor de pe scenă.
Candidatul desemnat de acest aşa-zis Consiliu Naţional se numeşte Mircea Geoană.
Judecând după atmosfera de entuziasm lăbărţat de la Romexpo puteai crede că se numeşte Nicolae Ceauşescu. Această gravă încălcare a normelor democratice după care ar trebui să se conducă un partid într-o ţară a Uniunii Europene nu e singura surpriză pe care ne-a produs-o cea ar fi trebuit să fie şedinţa Consiliului Naţional de desemnare a candidatului PSD la prezidenţiale.
O altă surpriză la fel de mare, dacă nu chiar mai mare decât absenţa unei minime dezbateri în partid privind candidatul la prezidenţiale (cine ne garantează că Mircea Geoană e formula cea mai inspirată?!), ne-a fost provocată de Ion Iliescu şi Adrian Năstase. în Regia montajului literar-artistic dedicat candidaturii lui Mircea Geoană, celor doi le-a revenit rolul de a cânta această candidatură şi pe subiectul ei, preşedintele PSD, Mircea Geoană. Mircea Geoană putea fi propus şi de alţi lideri ai PSD. Se găseau destui piţifelnici din Guvern şi din Parlament care să nu rateze ocazia de a ciupi coardele cobzei în cinstea şefului cel Mare. De ce şi-au asumat Ion Iliescu şi Adrian Năstase ipostaza de trepte purtătoare ale rachetei Mircea Geoană spre Cotroceni? Pentru că şi Ion Iliescu şi Adrian Năstase sunt, ca să zicem aşa, veterani ai PSD. La Congresele PCR, prin nimic deosebite în materie de entuziasm (e drept fără balonaşe) de reuniunea mai mult decât lărgită a Congresului naţional al PSD, Nicolae Ceauşescu avea grijă ca propunerea realegerii sale în fruntea Partidului să vină nu de la tovarăşi mai tineri sau de la colegi de generaţie, ci de la veterani ai PCR, aduşi din pensie, tocmai pentru a-şi juca rolul la Congres. Ion Iliescu şi Adrian Năstase aveau toate argumentele pentru a nu participa la acest spectacol de sunet şi lumini cu vădite note de spot publicitar. Ion Iliescu pentru că, după decembrie 1989, şi-a făcut un ţel al vieţii din a critica absenţa democraţiei interne în Partidul Comunist Român al lui Nicolae Ceauşescu. Adrian Năstase, pentru că domnia sa e preşedintele Consiliului Naţional al PSD. Altfel spus, exact persoana direct răspunzătoare de respectarea normelor statutare în desfăşurarea reuniunilor acestui organism.
Mulţi cititori se vor întreba de ce abordez abia acum un moment petrecut cu aproape două săptămâni în urmă. Răspunsul e simplu. Pentru că între timp au apărut semne că desemnarea lui Mircea Geoană drept candidat la prezidenţiale n-a fost cea mai inspirată decizie a PSD.
