Cota unica, sperante si (dez)iluzii

In decembrie 2004, o data cu castigarea alegerilor de catre Alianta D.A., toata lumea spera ca anul 2005 va fi din punct de vedere fiscal un an al relaxarii, al stabilitatii si consolidarii cadrului legislativ.

Cei mai multi aveau convingerea ca aplicarea cotei unice va conduce la simplificare si mai multi bani in buzunarele romanilor. La 1 ianuarie 2005, Codul Fiscal a fost modificat prin ordonanta de urgenta. A fost un moment de bucurie, cand toti se gandeau ca la chenzina urmatoare vor avea mai multi bani pentru traiul de zi cu zi. Au trecut doua saptamani, si aceasta euforie a fost stopata de un verdict simplu si clar: FMI a aratat ca introducerea cotei unice va dezechilibra bugetul de stat, va crea minusuri de venituri si presiuni inflationiste in 2005. Calculele aratau ca bugetul de stat va pierde aproximativ 30 de mii miliarde de lei. In acel moment a inceput o sarabanda a declaratiilor. Autoritatile romane se intreceau in mesaje linistitoare: bugetul nu va fi afectat de aceasta masura fiscala, pierderile nu sunt atat de mari, exista posibilitatea recuperarii prin scoaterea la suprafata a economiei gri.

Prin programul economic de preaderare transmis Bruxelles-ului, Guvernul recunostea faptul ca minusurile la buget vor fi considerabile si, pentru compensarea lor, este necesara majorarea de noi impozite si taxe. Primul semnal a fost dat catre IMM-uri, dublandu-se impozitul si dividendele pe care acestea le vor plati. Dar aceste masuri acopera doar partial golurile financiare create de noua filosofie fiscala. Continuarea discutiilor cu FMI era determinata de vointa autoritatilor romane de a gasi noi surse de venituri care sa acopere golul creat in buget. Si astfel a inceput marea cautare: ce impozite si taxe trebuie crescute pentru a atinge acest obiectiv? Cea mai simpla solutie a fost cresterea accizelor, deoarece sistemul creat aduce, prin aceasta majorare, venituri in plus la bugetul de stat. Dar care sunt costurile implementarii acestui sistem? S-a ales varianta accizarii energiei electrice. Aceasta masura, discutabila in contextul in care exista state membre ale UE care nu au aplicat aceasta noua directiva, atrage in mod inevitabil o crestere semnificativa a costurilor la nivelul intregii economii, avand, in consecinta, un risc inflationist ridicat. In conformitate cu Directiva 2003/1996/CE, statele membre ale UE au libertatea de a stabili scutiri sau reduceri ale nivelurilor minime de taxare, fie direct, fie pe calea unor rambursari de accize, lucru pe care majoritatea statelor membre l-au si facut. Totodata, exista state care vor aplica aceasta directiva a UE dupa anul 2009. Romania s-a grabit sa accizeze energia electrica incepand cu 1 aprilie 2005, lovind direct buzunarul cetatenilor. Noul Cod Fiscal prevede o accelerare a alinierii Romaniei la valorile minime de accizare pentru uleiurile minerale. Astfel, de la 1 aprilie 2005, acestea vor fi egale cu cele din alte tari europene, iar in unele cazuri, cum este GPL sau Kerosen, vor fi chiar mai mari. Neadaptarea cresterii accizelor intr-un ritm egal pentru toate produsele, mentinandu-se diferente mari intre diversele tipuri de carburanti, stimuleaza frauda fiscala. In schimb, egalizarea accizelor la benzina si motorina poate aduce statului venituri importante si va crea premisele diminuarii fraudei fiscale, asa cum s-a intamplat in majoritatea statelor europene. Un alt element luat in considerare pentru acoperirea golurilor de venituri a fost si majorarea accizelor la tigarete. Pe langa schimbarea proportiei intre acciza fixa si acciza variabila, aceasta majorare conduce la o crestere mai mare a pretului pentru tigaretele ieftine si medii in raport cu tigaretele de lux. Prin urmare, vom asista la cresterea semnificativa a preturilor, determinand o diminuare a consumului, in special pentru produsele destinate oamenilor cu venituri mici. Este surprinzator faptul ca a fost abrogat un paragraf din lege, care crea stabilitate si predictibilitate. Astfel, acciza la tigari poate fi modificata de catre Guvern oricand si oricat, eliminandu-se pentru urmatorii ani predictibilitatea fiscala de care are nevoie fiecare companie. Toate aceste masuri au un singur scop: acoperirea deficitului bugetar si cresterea veniturilor la buget, dar sanctioneaza consumatorul, introduce presiuni inflationiste si incurajeaza contrabanda.

Avem si o premiera! Platim taxa la taxa sau acciza la acciza. Prin abrogarea art. 200, consumatorul va plati acciza de doua ori pentru acelasi produs. O data se va acciza alcoolul - materia prima in procesul de fabricatie a tigaretelor - dupa care se accizeaza si produsul finit. Aceasta abordare este o noutate care ne face "sa avem incredere in actualul sistem fiscal".

Lucrul cel mai greu de inteles in cazul accizarii uleiurilor minerale este eliminarea scutirii de care beneficiau oamenii la plata accizei pentru combustibilul folosit la incalzirea locuintelor. Stimati cetateni, de la 1 aprilie 2005, vom plati acciza si pentru acest tip de combustibil! Astfel, vor creste accelerat preturile, concomitent cu scaderea puterii noastre de cumparare. Totusi majoritatea statelor europene au inteles sa formuleze amendamente la regimul taxarii uleiurilor minerale folosite drept combustibil, tocmai in ideea diminuarii impactului pe care accizele aplicate acestor produse il pot avea asupra consumatorului. Belgia, Germania si Spania au impus rate mai reduse de accize pentru aceste uleiuri minerale, mergand pana la scutirea lor. Din pacate, Romania nu poate sa-si apere propriii consumatori, ci, din contra, acestia sunt supusi unor presiuni tot mai mari. Vestea buna: avem accize mai mari, poate vom avea venituri in plus la buget. Din nefericire, vom avea o populatie mai saraca si mai neincrezatoare in beneficiile integrarii Romaniei in UE.