Crăciun pe timp de criză (II)

Mirosul de vin fiert, aromele de turtă dulce şi colindele de Crăciun vor inunda deci, după cum spuneam în numărul trecut, mai toate oraşele europene, cu o dominantă comună însă anul acesta: grija pentru ecologie. Să ne pregătim deci de un Crăciun "verde" (că tot e la modă cuvântul). Prin urmare, vor fi alese becuri care consumă mai puţină electricitate, turiştii sunt invitaţi să ia trenul, şi nu maşina, pentru a se deplasa, în multe oraşe vinul nu va mai fi servit în pahare din plastic care se aruncă, ci în căni din ceramică reutilizabile...

Consum şi ecologie, deci, la ordinea zilei, în acest sfârşit de an, cu o polemică veche însă, legată de... sacrificarea a milioane de brazi. Sacrificii rituale, spun unii, un Crăciun fără un brad adevărat, fără mirosul de cetină, nu se poate numi Crăciun. Barbarie, spun alţii, brazii din plastic sunt foarte buni pentru salvarea simbolului. Între cele două şcoli, anul acesta îşi face publicitate o firmă canadiană care propune... închirieri de brazi vii.

Ei sunt aduşi cu tot cu rădăcină, plantaţi deci într-un fel de imense ghivece, şi recuperaţi după Sărbători. În afara preţului, care este mult mai mare decât pentru un brad obişnuit, tăiat şi adus din pădure în situaţie muribundă, cei care adoptă brazii vii mai au obligaţia să-i ude la rădăcină pe durata cât îi adăpostesc în casele lor.

Soluţia nu a fost însă adoptată în Franţa, şi în orice caz nu la Strasbourg, unde, aflăm din depeşele agenţiilor de presă, bradul instalat în principala piaţă a oraşului este înalt de 28 de metri şi are respectabila vârstă de 110 ani. Unora li se rupe inima că acest impozant conifer a trebuit să fie sacrificat, chiar dacă este vorba despre o cauză nobilă...

Altora li s-a rupt însă inima când au aflat că toată operaţiunea de instalare a bradului şi de decorare a sa a costat... în jur de 200.000 de euro.

Spuneam că anul acesta Crăciunul are loc pe fond de criză economică, dar şi pe fond de... criză sanitară, dată fiind epidemia de gripă porcină. De unde această iniţiativă în Statele Unite de a-l vaccina pe Moş Crăciun... Sau mai bine zis de a fi vaccinaţi toţi aceşti Moşi Crăciun multiplicaţi la nesfârşit şi vizibili pe toată durata lunii decembrie în sute de mii de magazine, în mii de pieţe şi în alte locuri publice.

Ce timpuri ciudate trăim, să ajungă Moş Crăciun în situaţia de a deveni prima victimă potenţială a gripei porcine... Dar să alungăm, pentru moment, toate aceste gânduri tristulii. Noi, adulţii, avem acum o datorie faţă de copii. Să-i facem să fie fericiţi, pentru că ei cred încă în Moş Crăciun. Ce contează că tot noi, adulţii, am creat prin modul nostru de a produce şi a consuma, prin excesele societăţilor industriale pe care le construim, probleme atât de grave pentru planetă, încât copiii noştrii, peste două sau trei decenii, nu vor fi capabili să le rezolve.