Credit doar cu paŞaportul (american)

Mai bine o criză sănătoasă decăt o creştere din nimic, cu bani de hărtie

Şocul resimţit zilele trecute de pieţele financiare a pornit de la piaţa americană a creditului ipotecar. Dar, in aceeaşi măsură, inceputul crizei este un eşec al Administraţiei de la Washington. De trei ani, Statele Unite incearcă să convingă China să le cumpere mai mulţi dolari contra yuani, pentru că altfel deficitele vor face să plesnească buba.


Din păcate insă, marele popor asiatic a manifestat reticenţă, ba chiar a ameninţat că va lichida rezervele de valută şi hărtiile de valoare americane. Iar finalul a trei ani de incercări in zadar era şi el oarecum previzibil: in martie, Sandra Braunstein, director al diviziei Fed pentru probleme legate de clienţi, avertiza că piaţa creditului ipotecar cu grad ridicat de risc este in pragul unei crize determinate de incapacitatea de plată a clienţilor, care s-ar putea extinde şi pe alte segmente ale economiei. Braunstein adăuga că, in contextul intensificării crizei actuale pe acest segment de imprumuturi, Federal Reserve - banca centrală a Statelor Unite - reanalizează reglementările privind costurile aferente creditării.


Cu alte cuvinte, Statele Unite au continuat să acumuleze deficite, care cu căt se adună in cantitate mai mare trebuie să fie finanţate la dobănzi mai mari - dacă nu vine China in ajutor. (Şi, după cum s-a văzut, nu vine). N-au făcut aşa ca să nu afecteze perspectivele de creştere economică - iată o greşeală de management. Dacă nu s-au majorat dobănzile, era necesară măcar restricţionarea creditării prin intermediul unor reglementări, cum a zis Braunstein. Dar Fed n-a făcut nici asta, ci a redus dobănzile la care imprumută băncile, permiţăndu-le celor cu probleme să se finanţeze in continuare. Acum autoritatea monetară se pregăteşte să reducă şi dobănda de referinţă, poate se vor găsi unii să intre pe bursă. In acest fel s-ar crea lichiditate şi ar scăpa americanii la preţuri bune de acţiunile pe care le deţin... după care bursa n-are decăt să se ducă in jos.


Mergănd pe această linie, pe care cei care afişează riscuri mai mari plătesc dobănzi mai mici, ce urmează să se mai intămple? Păi, dacă nu se corectează suficient preţul activelor, atunci nu rămăne decăt să se corecteze dezechilibrele de putere de cumpărare faţă de zona euro prin deprecierea monedei.


Pe această secvenţă, după 1,3853 dolari/euro, va veni logic răndul depăşirii nivelului de 1,4. Dar aceste creşteri de curs nu vor avea loc liniar, astăzi 1,4 dolari/euro, măine - 1,41 şi aşa mai departe. Atingerea unor cotaţii inalte va fi insoţită de reveniri la niveluri de 1,35-1,36, pentru ca deprecierea să aibă loc mai lent.


Mai rămăne o singură intrebare: Ce vină are economia reală a Statelor Unite, care dă semne de revigorare şi care işi intăreşte capacitatea de export? Merită menţinut preţul imobilelor cu preţul deprecierii monedei şi al scăderii acţiunilor? Merită sacrificată economia reală, ca să primească susţinere preţul caselor?


Răspunsul cinstit nu convine nici americanilor, nici multor romăni care incearcă să copieze modelul la scară redusă. Fiindcă intre jongleriile cu proprietăţi şi ipoteci, pe de o parte, şi siguranţa viitorului, pe de alta, alegerea raţională nu poate fi decăt una. Mai bine o criză sănătoasă decăt o creştere din nimic, cu bani de hărtie.