Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Roma antica il venera pe Zeul Ianus fiindca simboliza inceputurile si arcadele. Numai ca veneratul zeu, adesea, era infatisat sub forma unui cap cu doua fete, una care radea si alta care plangea. Cam tot asa ni se infatiseaza noua, in aceste vremuri, creditarea.
Inainte de criza, de prin 2004-2005 pana in 2008 inclusiv, bancile aveau bani multi si dadeau credite cu doua maini. Iar populatia inghitea credite scumpe cu ochii inchisi. Direct de la banci sau prin retelele de magazine. Oamenii nu prea comentau. Erau multumiti ca in schimbul unor rate fixe, pe care sperau sa le returneze in cativa ani, puteau sa plece imediat acasa cu televizoare, cu frigidere, cu masini de gatit si cu alte bunuri de folosinta indelungata. O piata buna, pe care bancile erau bucuroase s-o extinda. Creditul "cu amanuntul" aducea profit mare. "Fata care rade" a creditarii li se arata in intregime atat bancilor, cat si populatiei.
Apoi a venit criza. Cu recesiune, cu somaj, cu salarii taiate si cu pensii inghetate. Creditarea si-a aratat fata care plange. Multi dintre cei care au luat credite cu ochii inchisi, bucurandu-se de larghetea bancilor, plang acum fie pentru ca trag din greu ca sa-si plateasca ratele, fie pentru ca nu mai pot sa si le plateasca.
Restantele la rambursare au inceput sa se adune. Multe, tot mai multe. O recesiune grea, care a durat doi ani si trei luni, a adus nenumarati debitori in situatia de a nu-si putea achita datoriile. Suma creditelor restante a fost de 7 miliarde de lei la jumatatea lui 2009; apoi a depasit 16 miliarde de lei, in 2010. Si iata ca, recent, au venit rezultatele de la 31 decembrie 2011. Cresterea restantelor e semnificativa, suma totala apropiindu-se de 27 de miliarde de lei. Dintr-un stoc de credite de 223 de miliarde de lei.
Care-i solutia? Desigur, iesirea din criza, care sa aduca mai multe locuri de munca, mai multa productivitate, salarii mai mari, pensii mai mari.
Pana atunci insa, reesalonarea ratelor poate fi si ea o solutie. Ceea ce presupune o intelegere intre client si banca. O negociere care nu intotdeauna se poate termina bine. Depinde de judecata fiecarei banci. Dar si de calitatea clientului. Si mai depinde de felul restantelor. Unele sunt de la o zi la 89 de zile. Altele insa depasesc 90 de zile. Sau mult mai mult. Sunt de fapt aceste din urma restante pietroaie legate de picioarele bancilor. Dar si ale clientilor.
Bancile sufera pentru ca intreg creditul devine neperformant si sunt nevoite sa-l provizioneze. Iar provizioanele rup din profit.
Clientii sufera si ei. Pentru ca pot fi executati de banci. Pot pierde bunuri sau pot sa-si piarda casele.
Romania a trecut printr-o perioada de boom a creditelor. Timp de cinci ani, milioane de familii s-au imprumutat la banci si si-au cumparat case, bunuri de folosinta indelungata sau de consum. A fost o epoca-lumina a creditarii bancare. Acum a venit plata luminii. Pentru multe familii e o plata usturatoare. Si sa nu uitam ca greul inca n-a trecut.
