Creştere să fie, da’ să ştim şi noi

Politicienii noştri sunt interesaţi de majorarea PIB, dar nu orice creştere economică le pică bine.

Politicienii noştri sunt interesaţi de majorarea PIB, dar nu orice creştere economică le pică bine.

După unii analişti, creşterea economică din primul trimestru al anului 2007 s-a incetinit din cauza reducerii veniturilor din TVA, după alţii, PIB a avansat mai lent, ca urmare a creşterii importurilor. Toţi au dreptate. Dacă PIB se măsoară după elementele care-l creează, contribuţia pozitivă a valorii adăugate brute din servicii, industrie, construcţii şi agricultură a fost diminuată de influenţa negativă a veniturilor din impozitele nete pe produs (TVA, accize minus subvenţii). Dacă PIB e calculat după felul in care se cheltuieşte, contribuţia pozitivă a consumului şi investiţiilor a fost vizibil afectată de exportul net negativ (exporturi minus importuri). Dar problema este alta: unor analişti li se pare normal ca statul să ia - prin intermediul taxelor şi accizelor - o parte din nivelul de trai şi să o intituleze creştere economică. După cum altora li se pare firesc să se reintroducă TVA in vamă, chiar şi atunci cănd deficitul de cont curent nu işi găseşte determinantul major in importul de bunuri de consum.

Să vedem cum stau lucrurile din punctul de vedere al companiilor. Anul trecut in trimestrul intăi - cănd incasările din TVA şi accize au crescut cu 12% şi PIB s-a majorat cu 6,9% - valoarea adăugată brută a avansat doar cu 6,3%. Anul acesta - cănd intrarea in UE a simplificat legislaţia privind TVA şi PIB a crescut cu 6% - valorile adăugate ale firmelor s-au mărit cu 8,1%. De aici rezultă că atunci cănd statul nu mai incasează TVA anticipat şi companiile beneficiază de o cantitate mai mare de lichiditate, cănd le scad costurile operaţionale şi birocratice, cifrele de afaceri cresc in pas cu productivitatea şi se majorează salariile. Iar pe baza gurii de oxigen date economiei căştigă inclusiv statul, care beneficiază de incasări in creştere din impozitarea profiturilor şi veniturilor. Şi nici incasările din TVA nu se micşorează, doar e colectată mai tărziu, după ce marfa e văndută consumatorului final. Nu e bine? Â

Nu, pentru autorităţi nu e. De aceea, pe 15 aprilie au reintrodus TVA in vamă, obligăndu-i pe cei care importă să achite taxa in avans, la fel ca inainte. Să moară de nervi importatorii, care umflă deficitul comercial al ţării, ar spune analiştii! Să moară, numai că Fiscul, in loc să ţintească cererea in exces a populaţiei, a atins iarăşi oferta de export a industriei. Bunurile de consum reprezintă sub un sfert din totalul importurilor, 60% sunt intrări de materii prime şi bunuri intermediare care se prelucrează şi iau, in cantitate mare, calea pieţelor externe. Acesta este şi motivul pentru care indicii producţiei industriale s-au intors in aprilie la minimum, după ce in martie atinseseră maxim-ul ultimelor 12 luni. Rămăne ca in trimestrul al doilea
din 2007 reculul producţiei industriale să fie compensat in formula
PIB de creşterea incasărilor din impozitele nete pe produs şi
guvernanţii să se liniştească.

Recapitulăm. Guvernele de la noi sunt interesate de majorarea PIB, dar se vede că nu orice creştere economică e bună. Cănd economia creşte prin forţele pieţei, se fac afaceri fără voia politicienilor, şi atunci reapar taxele vamale pe relaţia cu UE (taxa pe prima inmatriculare auto), se reintroduce TVA in vamă şi se pregăteşte al doilea episod de vămuire a viciilor. Asta arată că inflaţia se va reduce, mai departe, pe seama amendării nivelului de trai, iar banii incasaţi din amenzi vor fi direcţionaţi către clienţii politici pentru a se intreţine creşterea economică. Creşteri economice dezinflaţioniste, obţinute pe baza ofertei mai mari la preţ mai mic, sunt potrivite ţărilor capitaliste, nu Romăniei!