x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Critica ficţiunii pure

Critica ficţiunii pure

de Cristian Crisbăşan    |    Cristian Crisbăşan    |    05 Mai 2012   •   21:00
Critica ficţiunii pure

Moda exista pentru ca oamenii ii dau viata in milioane de moduri particulare. Fiecare om este unic cu viata sa singulara. Moda nu exista pentru ca fashion designerii creeaza haine, ci pentru ca oamenii poarta aceste haine, zilnic. Moda nu este ce-ti arata publicitatea, vitrinele magazinelor sau revistele de specialitate, ci ceea ce poarta intr-un final oamenii pe strada, acasa, la serviciu, in timpul liber.

Helmut Newton spunea: 'Nu-mi plac fundalurile de hartie alba. O femeie nu traieste in fata unui fundal de hartie alba. Ea traieste pe strada, intr-o masina, intr-o camera de hotel'. Tot el adauga, referindu-se la fotografie: 'Singura provocare pe care o detest este aceea a imaginii suprarealiste. Ea nu are nici un loc in universul meu. (...) Eu iubesc si caut reactiile'.

Acum, ia orice revista de moda. Priveste cu atentie imaginile bine mestesugite care te seduc sa cumperi haine. Studiaza felul in care foto-modelele pozeaza si sunt fotografiate. Iti place o rochie, ai bani, ai identificat magazinul, pleci la shopping. Oricine ai fi – chiar si daca printr-o intamplare miraculoasa ai fi sora geamana a modelului din fotografie – o data ce ai imbracat rochia respectiva si te uiti in oglinda, daca esti o persoana onesta, vei admite ca ceva nu rezulta. Imaginea din revista nu are nimic de a face cu imaginea din oglinda - care imagine reflectata in acel moment punctual din cabina de proba, nu-ti defineste viata.

Te intorci la revista de moda si studiezi iar imaginile. Moda nu este rochia in sine, ci felul in care aceasta se comporta pe trupul si in viata ta si, mai ales, ce spune ea despre tine si ce adauga la imaginea stilului tau de viata. Foto-modelele pozeaza si fac asta folosind un repertoriu de pozitii, expresii, posturi, gesturi si atitudini care tie, de fapt, iti sunt cu totul straine. Viata ta de zi cu zi nu se desfasoara in fata unui fotograf care tine o camera in mana. Tu nu mergi pe strada cu o echipa intreaga – fashion editor, stilist, make-up artist, hair-stylist – care sa-ti retuseze la fiecare poza tinuta, gesturile, atitudinea. Si nu esti nici pe departe in lumina reflectoarelor. Esti o femeie obisnuita, la urma urmei, oricat de tanara si frumoasa ai fi, pentru ca viata ta este una normala.

Cum ar fi ca, intrand in logica supra-realista a acestei fictiuni, hainele pe care le cumperi sa posede, magic, si capacitatea supranaturala de a-ti induce gestica si atitudinile foto-modelelor? Trupul tau sa devina un fel de marioneta sub influenta rochiei si a vocilor care-ti spun: 'Impinge fundul in spate! Scoate sanii in afara! Umezeste-ti buzele cu limba si tine buzele intredeschise! Desfa picioarele! Lasa-te pe spate! Fa bot! Trage rochia mai sus! Da-mi privirea aia de flirt! Fii inocenta, dar perversa! Tine altfel geanta aia, s-o vedem!'. Asta in fata oglinzii. Si, cand iesi pe strada, sa mergi exact cum merg modelele pe podiumul de prezentare – ca un umeras in varful unei prajini care se leagana lasciv si obraznic-erotic pe tocuri de 15 centimetri.

Mergi asa pe strada si fa-ti in acest fel aparitia la birou. Si observa reactiile celor din jur. Da, poate ca arati exact ca intr-o revista de moda. Ce pacat ca viata nu functioneaza in fictiunea asta, nu? Sau dimpotriva.

×
Subiecte în articol: dreptul la excepţie