Indiscutabil, cuvantul hotarator in decizia lui Calin Popescu Tariceanu l-au avut oficialitatile europene, deoarece prin raportare la Bulgaria, unde s-a ajuns la initiativa unui guvern de uniune nationala, in Romania ar fi avut loc anticipate, cu toate efectele negative pentru administrarea tarii, care decurg din alegeri.
O campanie electorala cu fagaduieli, in care guvernul interimar nu ar fi avut autoritate. Dar eu cred ca in cazul de fata a fost si un foarte bun pretext pentru Tariceanu. Domnia sa, din motive care imi scapa, a acceptat aceasta teza a alegerilor anticipate. Banuiesc ca a vrut sa-i demonstreze presedintelui si PD ca ele nu pot avea loc, iar din acest punct de vedere l-au salvat si inundatiile.
Cred ca daca nu se razgandeste, in sensul daca nu mai spune in declaratia politica ceva care sa duca la un vot de neincredere din partea PSD sau daca in zilele urmatoare nu se razgandeste, decizia de a nu demisiona e logica prin raportare la atitudinea din ianuarie 2005 pana acum a lui Tariceanu.
El a fost impotriva anticipatelor si, in general, pe scena puterii e o personalitate mai putin fanatica, mai putin rigida decat reprezentantii PD, decat Cotroceniul si mai ales decat reprezentantii asa-zisei societati civile, care influenteaza actuala guvernare in directia unui talibanism pe care il credeam plecat pentru totdeauna impreuna cu talibanii taranisti din guvernarea CDR.
Eu nu cred ca decizia de aseara a lui Tariceanu inseamna sfarsitul viitorului sau politic, deoarece Tariceanu nu are un electorat radical, taliban, mai degraba il are Traian Basescu, deci electoratul sau nu se astepta la gesturi radicale, ci, dimpotriva, se astepta la anumite gesturi de compromis politic tipic, gesturi tipice aripii PNL. El se afla la inceputul mandatului si e posibil ca, intr-un an, doi, sa recupereze pierderile de acum."