N-o nimerim cu criza asta. Zici că nici nu există cuvântul în româneşte. Nu poţi s-o apuci de nicăieri: criza noastră se petrece ca amorul la bunici: pe întuneric, după ce sufli în lumânare. Scăderea în octombrie pe retailul de electronice şi electrocasnice e, conform legendei, de 30%. Nu poţi să te baţi cu legenda, aşa că toată lumea trage cu urechea la ea şi ia măsuri în consecinţă.
Taie bugete, trage obloane. Poate că scăderea veritabilă e 5%, adică nu atât de rău: însă cine să-ţi spună? Tradiţia companiilor noastre cere să se dea mai întâi cifrele frumoase, iar când cifrele devin urâte, să se dea cu parfum, vorbe, dantelărie. Onestitatea e exclusă.
Industria auto e un exemplu bun şi urmat de aproape nimeni: ştii câte maşini s-au vândut luna trecută, însă n-ai idee câte ouă. Sau câte costume de haine, pălării sau pantofi. Teoretic, comisia de statistică ne poate lumina aici, însă reflectoarele ei nu bat mai departe de sinceritatea comercianţilor în a-şi ţine afacerile la vedere. Judecând după greutatea de a obţine o făcătură la magazinele mai răsărite de ţoale cunoscute din România, aş zice că şansele de a găsi date corecte sunt destul de mici.
Mai departe: nu e nici un chip să afli date de trafic auto, să zicem. Câte maşini trec prin Bucureşti în fiecare zi poate fi un indicator bun al mersului PIB-ului local – dar cum să pui pe hârtie sentimentul că parcă sunt mai puţine basculante luna asta? N-ai cum, nu există nici o instituţie care să se ocupe cu asemenea prostii.
Investiţiile străine: cum ştii când se pregătesc să scadă? Păi te uiţi la bursă, şi afli, nu? Ei, nu chiar: cel mai bine ar fi să ştim câţi străini au tras la hotelurile de cinci stele în octombrie, în Bucureşti, Timişoara, Cluj şi Iaşi. Aşa am putea aproxima numărul de contracte de la anul. Dar ce să vezi: nu-ţi spune nimeni: hotelurile mari nu sunt obligate să raporteze, ca-n America, gradul de ocupare. Când îl aveţi, pe timp de vară, luaţi-l cu un grăunte mare de sare: e mai degrabă o mişcare de marketing, să vă obişnuiască de miercuri cu preţul camerei de la mare de sâmbătă. Dar cel mai rău e la imobiliare. Cel puţin o dată pe săptămână citeşti pe câte unul care spune că preţurile vor rămâne la fel sau vor scădea în anul care vine. N-ai să vezi nici un dezvoltator să cheme presa şi să spună onest: nene, n-am mai vândut nimic de nu ştiu când. Ete aici, totul e la juma de preţ! Mă rog, merge şi 40% discount. De fapt, toată lumea speră că PR-ul va trece criza. De la distanţă însă, aşa cum se vede de aici, toate par în stare de deces. Ca să trecem de criză trebuie să începem să vorbim onest de ea şi de efectele ei. Începe cineva?
Citește pe Antena3.ro