Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
■ Să te cruceşti, nu alta ! Şi s-o iei prin lume de nebun, să nu te mai opreşti neam ! Vă daţi seama că una ca Reding ne birjăreşte după cum îi e bâzdâcu'? Din deux-pieces-ul său scump cât lefurile pe-o lună ale dascălilor dintr-o şcoală valahă, individa asta greţoasă a scos o enormitate demnă de un oligofren emerit. Cică în România corupţia a fost dezincriminată. Atât a priceput euromatracuca din haiducia legislativă pusă la cale de majoritatea parlamentară de la noi. Îţi trebuie creier de anofel ca să debitezi aşa ceva. Ori de vină o fi harnaşamentul politic la care s-a învoit de dragul înaltului jilţ ? Doamne, şi cum au tăcut parlamentarii noştri, mai bine îşi înghiţeau limba ! Dezinformarea e în toi, nimic nu s-a schimbat, se preiau frânturi de ştiri, se prepară macoveic şi găteala se serveşte stăpânului bruxellez. Astfel pregătite, minciunile sunt azvârlite de vreun comisar de la samavolnică tribună şi eticheta e gata. Dinspre autorităţile dâmboviţene nicio reacţie, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. În mintea oricum îmbâcsită de clişee propagandistice a ălora de afară, în colonia de la gurile Dunării se săvârşesc lovituri de stat cam una pe lună, iar corupţii au dezlegare de la lege să ia şpagă. Manipularea opiniei publice internaţionale, cu sprijin intern, şi-a consumat un alt episod abject. Oh, măcar de ne-am răscula, de le-am zice-o în faţă vătafilor străini şi de le-am încinge niţel spinările fudule ! Câteodată, îmi imaginez că îi leg pe răufăcătorii ăştia cu chip de reding pe Coloana Infinitului şi-i plesnesc cu biciul până cad laţi, zău ! Iar ei mă imploră să-i iert, să fiu milos, însă degeaba. Îi şfichiuiesc şi mai tare, întărâtat de plânsul românaşilor mei batjocoriţi şi călcaţi în picioare de cotropitorii moderni şi scrobiţi la guler. Izbesc în stânga şi-n dreapta, cu gândul la domnitorii căzuţi de prisos în multele războaie de apărare naţională, sărmanii. Le sângerez mişeilor pielea groasă a obrazului, îmboldit din spate de ţăranii jertfiţi de pomană pe câmpurile vrajbei mondiale. Mă trezesc brusc din nălucire şi o aud râzând sardonic pe cotoroanţa Reding, încălţată şi îmbrăcată ca în revistele de modă. Şi coafată aşijderea, „mânca-le-ar inima câinii”, vorba naţionalistului ăla de Eminescu…
■ „În România, ca să reuşeşti, ori dai în cap, ori îţi pleci capul”, îmi mărturiseşte cineva de nici douăzeci de ani. Tânăra aceasta, maturizată tocmai de vremurile neisprăvite, a descoperit pretimpuriu cheia succesului românesc. Ce crud adevăr, ce revelaţie deznădăjduitoare pentru un om abia pornit în viaţă ! Într-adevăr, ca să urci în carieră şi avere e musai să-l arzi la scăfârlie pe cel de lângă tine, să i-o tragi. Ţi se va duce vestea de jupân, maneliştii te vor imortaliza pe versuri, iar televiziunile se vor îngrămădi la uşa ta. Frica stârnită în jur de faptele-ţi murdare îţi va burduşi conturile şi mare minune dacă nu vei ajunge şi erou de film artistic. Statul capitalist se va sfii să te deranjeze, fiindcă îţi este deja complice la nelegiuiri. Cealaltă rostuire în reuşită poartă în ea o stricăciune a neamului. Unii i-au zis laşitate, alţii, lipsă de curaj, de parcă ar conta onomastica bolii. Boala se transmite prin genă, de la copii la părinţi, sau prin contagiune. În vatra traco-dacică este cu neputinţă să te fereşti de nimicitoarea bacterie. Şcoala premiază comportamentele obediente, iar societatea le recompensează cu titluri împăunătoare şi ranguri râvnite. Curajul a devenit un delict, un factor de anarhie în colectivitatea umană. Semenii te vor privi chiorâş şi se vor lepăda rapid de tine, căci prezenţa ta îi face să se simtă asemenea râmelor. Cartelul mediocrilor e necruţător ! Or, când nu-ţi place ce vezi în oglindă, o spargi şi o arunci, să te schimbi e anevoios. Din nefericire, azi, România însăşi umblă cu capul plecat prin cancelariile euroatlantice, semn că nu mai avem leac de vindecare. România e aidoma clăcaşului de odinioară ploconit în faţa boierului, că nu mai ştii cine pe cine a contaminat, iobagul pe ţară sau ţara pe iobag…
■ Culmea, premierul chinez ne vede tigrul Europei. Haida-de, oricât mi-a plăcut complimentul, suntem departe de metafora asiaticului sosit să ne panseze cu vorbe mieroase sufletul rănit. Mai degrabă aducem cu o pisică ogărâtă şi sfrijită, gonită şi bătută, speriată şi de propria-i umbră. Şi nici nu cred că mâţele fată tigri, eu unul n-am aflat astfel de miracol..
■ Gonoreea este o boală venerică contagioasă şi cine a luat-o îşi blestemă zilele. Citind ultima aventură penală a unui deputat buzoian, fugit cu ploconul din flagrant, mi-a venit în minte dezonorantul beteşug. Păi insul, un simpu mecanic auto la bază, s-a molipsit degrabă cu mâncărimea ciudată de a propti şefi în judeţ. Mâncărimea de care scriu s-a încuibat în pereţii Palatului Parlamentului şi se ia prin simpla atingere a tencuielii. E de ajuns să te aleagă norodul şi blenoragia politică te pândeşte din uşă. Funcţii contra cost, din raţiuni superioare de partid, ca-n orice democraţie capitalistă. Numai că periculosul microb circulă liber prin imensa clădire păstorită de urmaşul lui Mihai Viteazu, un obscur pe nume Zgonea. D-aia zic, feriţi-vă de gonoreea penală ! Sau zgonearee? Ptiu, drace, ce mai calambur !
Citește pe Antena3.ro
