Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Perioada care a trecut, a consemnat printr-un eveniment aparte , un soc pentru Uniunea Europeana, un asalt fara precedent asupra credibilitatii institutiei . Dupa sapte ani de negocieri , textul Tratatului UE Canada ,refacut de doua ori la cerere europeana a fost la un pas sa devina un esec dupa ce la semnare, guvernul regional din Valonia- Belgia s-a opus unui asemenea document.Explicatiile valone nu a convins pe nimeni dar au existat si au pus sub suspans intrarea in vigoare ( fie provizorie ) a Tratatului.
Pana la urma acordul s-a semnat ,dar problemele dupa cum au apreciat multi analisti, au ramas. Pentru a “ indulci evenimentul “, dupa semnare, Jean Claude Junker ,presedintele Comisiei Europene , a tinut sa precizeze ca “ Stabilim standardele care vor determina evolutia globalizarii in urmatorii ani.Niciunul din celelate tratate nu va evolua sub nivelul intelegerii semnate astazi cu Canada”. Ramane de vazut.
Uniunea este considerata forta principala a Europei care sa exprime credibilitate si putere economice si politica in raporturile cu ceilalti parteneri internationali.De departe fata de aceasta apreciere, la semnarea Tratatului cu Canada , UE a aparut ca o institutie dezorientata si incapabila sa sustina cele negociate .
Atunci cand o regiune a unui stat membru s-a opus unui acord ce valoare mai are in asemenea situatii, mandatul aprobat de Parlamentul European si Consiliul European la nivel de sefi de stat si guvern cand la ceremonia oficiala o regiune sau un stat membru isi schimba pozitia ? . In acest context, ne intrebam daca marile proiecte europene privind spatiul extern mai pot fi privite cu incredere dupa acest exercitiu de neputinta ?.
Ce mai raman din afirmatiile privind un proiect mare repetat in anii trecuti si in care se afirma ca “ Balcanii sunt inima Europei si Europa nu este completa fara aceasta regiune .In acest , toate tarile balcanice ar trebui sa fie in UE in viitorul apropiat”. Din pacate, slabe sperante.
In acest moment delicat international ,cele ce s-au intamplat cu Tratatul UE –Canada vin foarte nepotrivit pentru forta angajamentului european ,pentru intarirea spatiului comun in domeniile prioritare.
Tratatul are in esenta parti bune , necesare reglarii schimburilor comerciale la nivelul actual . Economia europeana va inregistra o crestere de aproximativ 12 miliarde euro ( 13 miliarde USD ) iar cea canadiana de 9 miliarde USD , volumul cresteri schimburilor comerciale se va situa la aproximativ 20% .
In principal nu se discuta despre continutului acordului ci despre jocurile care s-au derulat “ in culise “ si au pus in imagine forta si credibiltatea UE pe plan international. In momentul de fata CETA s-a incheiat dar a devenit punct de plecare pentru discutiile ce vor urma in legatura cu un alt mare tratat comercial cu SUA . Ideea comisarului pentru comert ,Cecilia Malmstrom, privind asteptarea instalarii noii admistratii la Washington este obiectiva dar trebuie insotita de invatamintele dupa Tratatul cu Canada necesare intaririi unei Uniunii, aflate acum in cautari. Oricum “ miscarea valoniana “ nu a ajutat mult dar a readus in actualitate intrebarea lui Henry Kissinger “ Eu daca vreau sa sun sa vorbesc cu Europa , cine raspunde la telefon?“.
