Cum a transat Traian Basescu conflictul SRI-CNSAS

17 ianuarie 2005, dupa-amiaza. Traian Basescu il cheama pe scriitorul Augustin Buzura la Cotroceni si, fara nici o introducere, fara ceea ce mireselor li se spune, inainte de noaptea nuntii, c-ar fi Preludiu, il anunta c-a fost inlocuit cu Horia Roman Patapievici la conducerea Institutului Cultural Roman. Potrivit unei legi votate sub fostul regim, Institutul Cultural Roman e la cheremul unui singur om: presedintele tarii. Nimeni din statul ce i se mai zice si de drept, de la ministrul Culturii pana la presedintele Academiei, n-are un cuvant de spus in numirea celui din fruntea acestei institutii. E o lege absurda, deoarece o institutie fundamentala pentru imaginea Romaniei in lume nu poate depinde de enterocolita unui singur om, fie acela si beneficiarul toaletei de la Cotroceni, si nu a WC-ului public din Gara de Nord. Dreptul lui Traian Basescu de a dispune de imaginea Romaniei in lume ca de imaginea raposatei noastre Flote comerciale in ochii top-modelului de la prefectura Bucurestilor a facut ca schimbarea de la varful Institutului sa fie scurta si brutala, ca un viol pe tampoanele unui vagon de marfa. Dincolo de lipsa de transparenta a deciziei, presedintele ales preferand explicatiilor necesare argumentul Romania-sunt eu!, momentul din 17 ianuarie ridica trei probleme:

a) La cei 66 de ani ai sai, Augustin Buzura e unul dintre cei mai mari scriitori ai Romaniei postbelice: 11 carti, dintre care cateva romane de referinta ale literaturii romane, premiate de Academie si de Uniunea Scriitorilor. Mult mai important, in anii Ceausescu, Augustin Buzura a fost un reper moral pentru toti scriitorii romani. S-a luptat pe viata si pe moarte pentru a publica exact ceea ce a scris. In 1990, tinandu-se cont de aceasta ipostaza, Augustin Buzura a fost numit presedinte al Fundatiei Culturale Romane. A fost una din putinele concesii facute intelectualitatii de Opozitie de catre atotputernicul Ion Iliescu. In dupa-amiaza lui 17 ianuarie 2005, marele scriitor a fost tratat la Cotroceni mai rau decat o dama de consumatie fara inregistrare la Politie. Augustin Buzura a fost chemat la Cotroceni, tinut la usa pana cand Traian Basescu s-a scobit in masele si anuntat c-a fost dat afara fara a i se aduce multumirile de rigoare pentru cei 15 ani de activitate in fruntea Institutului. Multumiri, evident, protocolare, dar indispensabile intr-o relatie de minima politete. Un caz unic in Istoria Romaniei moderne. De la Carol I pana la Ion Iliescu, nici un sef de stat - nici macar Nicolae Ceausescu - nu si-a permis o astfel de mojicie fata de un mare scriitor.

b) In fruntea Institutiei, avand menirea de a promova imaginea Romaniei in lume, a fost pus cineva care a scris ca Romania e ca un cur. Nu-i prea greu de presupus ca noul director va avea oarecari dificultati cand va trebui sa vorbeasca in strainatate despre Romania. Va fi obligat sa ceara doamnelor sa iasa din incapere, doar barbatii - si aceia de o anume speta - suportand sa se vorbeasca intr-un spatiu public ca in spatiul de sub plapuma. Afirmatia lui Horia Patapievici, adaugata celei despre romanii in capul carora si-au facut nevoile toti strainii, a provocat mare scandal la vremea respectiva. N-am impartasit si nu impartasesc acuzele care i s-au adus. Cred ca un scriitor are dreptul sa scrie si sa publice tot ceea ce gandeste. Si mai cred ca Romania e suficient de eterna pentru a nici nu tresari cand un ins trecator, ca noi toti, de altfel, ii face Pst! din boscheti. Una e insa viziunea unui autor despre lume si viata si alta e sa-l pui in fruntea unei institutii avand ca misiune definitorie cultivarea respectului fata de Romania in randul strainilor.

c) La toate institutiile la care a facut vaj-vaj pana acum, asemenea unui ventilator de mare capacitate, Traian Basescu a tinut sa precizeze ca nu va face schimbari pe loc si pe negandite. Ar fi fost de asteptat ca si Institutul Cultural Roman sa se bucure de aceasta dovada de intelepciune. Mai ales ca nu era nici o nenorocire daca Institutul mai ramanea un timp sub conducerea lui Augustin Buzura, indiferent de cat de mult ar fi contrazis prestatia scriitorului idealurile portocalii ale Noii Ere. E greu de crezut ca in ordinea prioritatilor, Institutul era inaintea PNA sau a Parchetului General.

Prima problema nu merita un efort de lamurire. E o chestiune de sistem de valori. Am crezut ca procedeul aplicat lui Augustin Buzura tine de o noua viziune asupra postului de presedinte, mult apropiata de cea a unui plenipotentiar al lui Dumnezeu pe Pamant. Am citit nu demult, intr-un jurnal, ca domnul presedinte a fost surprins in compania unei dame bogate-n solduri la un restaurant bucurestean. A stat cu distinsa mai multe ore. Care va sa zica sunt si cazuri cand Traian Basescu se duce el si nu cheama, nu expediaza, ci sta. De ce l-a chemat pe Augustin Buzura la Cotroceni si nu s-a dus domnia-sa la Institut? De ce n-a catadicsit sa stea nitel de vorba, macar protocolar, cu marele scriitor? Foarte simplu. Pentru un asemenea gest, e nevoie sa-l citesti pe Augustin Buzura. Or, sa fim sinceri. Ca sa-l citesti pe Buzura, ti se cere un efort infinit mai mare decat cel de a o citi pe duduia de la restaurant. E suficient sa i te uiti in ochi si o citesti toata pana in adancuri, ba chiar si dincolo de ele.

Merita, cred, o anume staruinta lamurirea celorlalte doua probleme ridicate de momentul din 17 ianuarie. In absenta datelor de culise, ne vom margini la simpla recapitulare a unor fapte. Iata-le:

a) 10 ianuarie 2005. La un post privat de televiziune, Traian Basescu declara c-a stat de vorba cu Radu Timofte si cu Horia Patapievici si i-a convins de formula deblocarii crizei din relatia SRI-CNSAS prin formula "dublei chei". De observat, in treacat, ca seful statului nu invoca o discutie cu Gheorghe Onisoru, seful CNSAS, ci cu un simplu membru al conducerii, Horia Roman Patapievici. Explicabil. Prin plecarea lui Andrei Plesu la Cotroceni, Horia Roman Patapievici ramasese singurul luptator in chestiunea accesului la Arhiva de la SRI.

b) 13 ianuarie 2005. La indemnul lui Horia Roman Patapievici, CNSAS ii trimite lui Radu Timofte o epistola in care-i cere aplicarea neintarziata a formulei avansate de Traian Basescu.

c) 14 ianuarie 2005. Intr-o scrisoare data publicitatii, Radu Timofte, directorul SRI, se manifesta dur, extrem de dur impotriva formulei.

d) 14 ianuarie 2005. In timp ce ceilalti membri ai CNSAS tac, Horia Roman Patapievici ii raspunde directorului SRI. Acuzatii grave: SRI nu respecta legea; o parte a ofiterilor SRI provin din fosta Securitate; SRI vrea sa pastreze Arhiva pentru a folosi dosarele ca instrument de santaj. Se prefigureaza un razboi iminent, fata de care Traian Basescu va fi obligat sa ia atitudine.

e) Stiindu-l pe Traian Basescu in postura de Intaiul Barbat al Romaniei, gata sa se ia de piept si cu Dumnezeu, daca acesta ar face imprudenta sa se inscrie intr-o competitie electorala, toata lumea se astepta la o punere la punct a lui Radu Timofte.

f) Replica e asteptata zadarnic. In locul ei vine, neasteptata, numirea lui H.R. Patapievici la sefia Institutului Cultural Roman. Asa suna stirea oficiala. Neoficial, ea ar suna astfel: scoaterea lui Horia Roman Patapievici de la CNSAS. Prin noua functie, el trebuie sa demisioneze din Consiliu.

g) Horia Roman Patapievici anunta ca va demisiona din CNSAS. Despre chestiunea Arhivei, el nu mai sufla nici o vorba. Nu se mai sufla o vorba nici despre formula dublei chei. Ceea ce si-a dorit Radu Timofte. Directorul SRI a invins in razboiul cu radicalii din Consiliu. Prin aplicarea in cazul lui Patapievici a formulei comuniste: Orice picior in fund e un pas inainte!

Pe vremea regimului PSD, cand radicalii din CNSAS au ridicat problema Arhivei SRI, Adrian Nastase a refuzat, scotand din fondul sau fundamental de glumite celebra expresie cu "linsul dosarelor". A iesit, evident, un mare scandal. Traian Basescu n-a zis nimic. L-a promovat pe Horia Roman Patapievici intr-un alt post. Abia acum intelegem de ce Traian Basescu l-a invins pe Adrian Nastase in cursa pentru Presedintie!