x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Cum am devenit depresivă

Cum am devenit depresivă

de Luiza Moldovan    |    30 Aug 2014   •   09:22

Anii ‘90. Cu chiu, cu vai, termin liceul. Deşi suntem răsfăţaţi de toţi profesorii, la bac luăm note mici. Eu am luat aproape 9, lucru care mă şochează: în liceu, deşi mă ştiam un elev foarte bun, nu reuşeam să iau mai mult de 10. Poate la sport să zic c-a fost vreo problemă: deşi profesorul de sport mă lăuda, nu reuşeam să sar capra aia nenorocită!!! Acest lucru a născut ironii care m-au afectat ulterior. Ba chiar, într-o seară de noiembrie de luni, aflată în clasa a zecea (să nu creadă cineva c-am uitat!), i-am specificat profesorului meu de sport că degeaba pune toată clasa să m-aştepte, eu nu am de gând să sar capra! Punct! {i am reuşit. Pur şi simplu, n-am mai sărit capra. Nu-nţeleg de ce era necesar săritul caprei la ora de sport, mai ales dacă erai fată! Ce, se alegea ce era mai bun din tine? Sau ce? Chiar nu-nţeleg, nici acum, când, mâine-poimâine schimb prefixul, cu unul cu 4!

Anii 2000. Pic la Litere pe tema Eminescu. Dezvolt o idiosincrazie pe tema lui Eminescu, în sensul că, dacă există reîncarnare, am să-l urmăresc şi-am să mă răzbun pe tema lui istorică. Chiar şi pe aia de dragoste, care pur şi simplu “e de un păşunism inegalabil”. (Am zis-o eu şi-mi pare rău pentru asta.) Mă angajez la un ziar care nu mai există şi am ca şefă o scorpie cu faţă de om: odată, m-a pus să rescriu o ştire de la un rahat de eveniment monden de treişpe ori şi tot “n-a aflat nimeni despre ce era evenimentul ăla”. Am urât-o sincer pe doamna respectivă, mulţi ani şi cu devotament. Ulterior, i-am mulţumit c-a existat în viaţa mea, deoarece şefii mei au fost nişte popândăi care n-aveau habar cum se masacrează psihic un individ: “Iar ţi-ai luat apă plată ca tine?!?”

Ulterior: între două joburi, cunosc pe cineva care nu mănâncă deloc carne şi are o apetenţă deosebită pentru modul de viaţă sănătos. Renunţ la carne. |ntre două beri, consum suc de morcovi cu sfeclă şi mă simt extraordinar: sucul de sfeclă mă leaşină (sic!) pe stomac. Fumez pe ascuns şi zic că e bine. Omul moare şi mă lasă decarnivorizată şi sfeclizată. Am nevoie de timp să recuperez ce-am pierdut. Pe patul de moarte, omul nu-mi dă şi mie un sfat rezonabil (“să fii bună, să ierţi, să fii cumsecade”), nu! Îmi zice să mănânc carne.

|ntre timp, îl votez pe Băsescu, dusă la vot de un băsist convins.

Şi aşa am devenit depresivă.

 

×
Subiecte în articol: depresii scoala regim