La inceput au furat, acum speculeaza, in final vor face afaceri. Cine? Daca v-atI pus intrebarea, nu sunteti in cauza
Economia Romaniei a crescut fara intrerupere in ultimii patru-cinci ani. Suntem informati la fiecare colt de strada ca s-au construit locuinte, sali de sport si tronsoane de autostrada, ca s-au produs mai mult ciment, otel si aluminiu, ca s-a marit productia de curent si au crescut serviciile.
|
Ca sa detaliem problema, un apartament cu 2-3 camere, la bloc, in Bucuresti, costa in anul 2000 maximum 15.000 de dolari. In 2004, acelasi imobil se vinde cu cel putin 30.000 de euro, ca dovada ca nu doar s-a dublat pretul, ci a mai fost acoperit si riscul valutar printr-o conversie tipic romaneasca, 1 euro la 1 dolar. Dar aceeasi evolutie se observa si la bursa. Si nici operele de arta n-au fost uitate, pana si pretul lor s-a dublat.
Asta inseamna ca suntem asaltati de investitorii straini, nu? Ca nemtii, francezii si italienii pun mana de la mana, pentru ca i-a convins mediul de afaceri romanesc? Ca relaxarea fiscalitatii in 2005 este deja anticipata de importante grupuri de afaceri?
Investitiile au crescut, intr-adevar, dar daca le raportam la numarul de locuitori, se constata ca suntem departe de un "boom" investitional, cum s-a vazut in Cehia, Ungaria ori Polonia. Desi pretul imobilelor, terenurilor si spatiilor industriale s-a dublat, chiriile n-au crescut cu mai mult de 25%. Pe aceasta baza se poate emite deja o ipoteza de lucru: daca banii feriti de impozite, castigurile din taxa pe valoarea adaugata returnata fraudulos, din comisioane, in general banii inlocuiti cu datorii, sunt pusi la adapost si spalati prin achizitii de case, actiuni sau tablouri?
Avantajul, in eventualitatea ca derapajele induse de devalizare vor trebui corectate prin inflatie, prin deprecierea monedei nationale, prin taxe si datorie externa, ar fi ca pretul unui imobil nu va scadea niciodata pe cat creste inflatia sau pe cat se devalorizeaza leul. Iar fiindca chiriile sunt legate de posibilitatile reale de crestere a economiei, ele n-au urcat la fel de mult ca activele.
Fireste ca aceia care se simt cu musca pe caciula vor spune ca asistam la o evolutie fireasca: preturile activelor, amplu subevaluate in trecut, n-au facut decat sa ajunga la echilibru. Asta chiar daca, de pilda, bursa se umfla inainte sa se fi capitalizat economia.
Citește pe Antena3.ro
S-a luat in calcul si varianta asta si nu acum, ci imediat dupa primirea in NATO, cand n-au intrat investitiile asteptate. Cam in vremea aceea, dintr-o data, s-a inzdravenit creditul. S-a creat o masa critica pentru a fi sustinute preturile majorate ale imobilelor, desi, se stie, creditul ipotecar nu se simte bine la inflatii de doua cifre. Au mai venit si vin din ce in ce mai multi bani de la muncitorii din strainatate, care au plecat sa lucreze acolo cu un singur gand: sa-si ridice o casa la ei in tara. Mai cad in plasa preturilor si micii intreprinzatori care au ajuns sa fie nemultumiti de dobanzile bancare. Iar acum, cu rating investitional primit de la Fitch, urmeaza ultima etapa, transformarea jucatorilor la cacealma in negustori cinstiti, in persoane onorabile, aparate de lege.
Din pacate insa, riscurile raman. Fundamentele sunt subrede. Fereasca Dumnezeu sa se produca vreun accident, cum era sa pateasca grecii cand au fost prinsi ca s-au integrat in zona euro folosindu-se de raportari false (si oricum n-au scapat fara retrogradarea ratingului). Iar cel mai important lucru care trebuie spus, Produsul Intern Brut va ajunge la o valoare dubla fata de nivelul de la inceputul anilor 2000 abia la sfarsitul deceniului. Abia atunci miscarile actuale isi vor gasi acoperire economica, dupa ce strainii vor fi platit mai intai taxa de intrare (sau de protectie). Dar cum privatizarile in Romania s-au facut numai dupa ce companiile au ramas fara lichiditati ori cand datoriile s-au apropiat de valoarea activelor, speculatiile actuale ii mira doar pe naivi. Pe autori ii imbogatesc.