Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Recentul aranjament de împrumut cu Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi BERD a trezit nu numai speranţe, ci şi temeri. Au fost chiar exprimate opinii că România se împovărează cu o datorie externă mult prea mare, de 20 de miliarde de euro, a cărei rambursare va fi pentru noi toţi un chin. În dezbateri publice s-au făcut referiri şi la împrumuturile lui Ceauşescu, pentru plata cărora a fost înfometată populaţia. De aici întrebarea: "Vom păţi şi acum la fel?".
Nu, nu vom păţi la fel. Dacă România lui Ceauşescu ar fi avut piaţa valutară, n-ar fi fost nevoie să fie vândută mâncarea şi să fie înstrăinat aurul. Şi, mai ales, nu ar fi fost nevoie de un deceniu de terapie de şoc dacă am fi avut, atunci, o rezervă valutară cum avem în prezent. Vă mai amintiţi cum a fost în '99? Venise o notă de plată usturătoare. Un record. Dar am plătit până la ultimul dolar. Deşi au fost multe voci şi atunci, cu deosebire din afara ţării, care au crezut că România va intra în încetare de plăţi.
După rambursarea unui serviciu al datoriei cu trei vârfuri grele, în februarie, în mai şi în iunie, iniţial rezerva de valută de la BNR s-a restrâns; apoi şi-a reluat creşterea. La sfârşitul lunii mai, după trecerea celui de-al doilea vârf de plată în contul datoriei externe din 1999, nu mai era nici un pericol. În iulie, obiectivul principal al Băncii Naţionale era refacerea rezervei valutare. Banca Centrală a continuat să-şi consolideze, în acest scop, poziţia de cumpărător net de valută pe piaţa interbancară internă.
În luna august, BNR a continuat plăţile în contul serviciului datoriei externe. Rezervele Băncii Naţionale au sporit însă datorită intrărilor de valută. Banca Naţională şi-a întărit poziţia de cumpărător net. De fapt, în lunile iunie, iulie şi august 1999, cumpărările nete ale BNR de pe piaţa valutară internă au fost de peste 500 de milioane de dolari. Aceste acumulări au asigurat plata datoriei, completarea rezervei valutare şi evitarea aprecierii monedei naţionale peste nivelul justificat de datele fundamentale din economie. În luna septembrie, BNR a continuat plăţile în contul serviciului datoriei externe. Rezervele Băncii Naţionale au sporit însă, datorită mai cu seamă cumpărărilor nete de pe piaţa internă.
În acelaşi timp, s-a trecut cu sârg la reducerea cu un miliard de dolari a deficitului balanţei de plăţi. Totuşi, într-o analiză făcută în toamna lui 1999, Agenţia Standard & Poor's a privit strâmb şi "a văzut" că rezervele valutare ale BNR abia ating 30% din deficitul balanţei de plăţi, când de fapt acest raport era de 1 la 1.
O problemă de optică.
Mai grav a fost faptul că, şi privite din interiorul ţării, lucrurile tot în negru erau văzute. Deşi începuse un efort de reducere a dozelor de inflaţie, fapt ce a deschis calea spre relansarea economiei, din anul 2000.
Cum vom plăti împrumutul angajat acum, când va ajunge la scadenţă? Aşa cum am plătit şi în 1999. În plus, atunci vor fi fost deja trase şi fondurile structurale de la Uniunea Europeană. Desigur, banii europeni vor veni în euro. Dar în toate cazurile în care plăţile pentru proiecte vor fi făcute în lei, valuta va fi schimbată la BNR şi va intra în rezerva băncii centrale.
Citește pe Antena3.ro
