Cupele europene şi legătura cu prefectura

Visul Unirii Urziceni de a frecventa şi în primăvară elita fotbalului european s-a spulberat. Eşecul de la Stuttgart îi încarcă pe suporterii ialomiţenilor cu o consistentă porţie de amar, îi dezlipeşte de iluzia zborului. Călcând pământul însă putem interpreta acelaşi eşec de la Stuttgart ca pe o graţiere. Fiindcă în optimiile Ligii Campionilor fotbalul aproximativ este sancţionat mult mai sever decât în faza grupelor. Iar noi, oricât de subiectivi am fi, trebuie să recunoaştem că Unirea Urziceni nu are deocamdată ştaif pentru balurile de gală ale fotbalului. Locul trei, pe care ialomiţenii îl ocupă în clasamentul final al grupei, îi recompensează în schimb pe aceştia cu dreptul de a-şi continua aventura de primăvară în Europa League, competiţie mai apropiată valoric de ceea ce ştim noi să facem. Meciul de la Stuttgart şi comentariile pe care acest meci le-a generat confirmă o astfel de realitate.

Nemţii au început meciul de pe Mecedes-Bends Arena cu vreo 10-11 minute înaintea ialomiţenilor. Timp suficient pentru ca Ciprian Marica, Trash şi Pogrebniak să fi marcat fiecare câte un gol. Aşa se face că atunci când au intrat în joc şi trupeţii lui Dan Petrescu scorul era deja 3-0 în favoarea lui VfB Stuttgart. De aici încolo, ialomiţenii au stat mai bine pe picioare. Ba chiar au şi marcat un gol prin Semedo. Dar, ce folos? Handicapul începutului de meci nu a mai mai putut fi recuperat şi doar unul dintre români s-a bucurat la final. Ciprian Marica, fotbalist care a avut o evoluţie de excepţie, fotbalist care şi-a reconciliat astfel relaţa cu furioşii suporteri ai Stuttgartului.

Rezultatul meciului VfB Stuttgart - Unirea Urziceni nu a cântărit doar diferenţa de valoare dintre campionatele în care se antrenează cele două echipe. Comentariile care i-au urmat devoalează şi diferenţa de abordare a fenomenului. Nemţii au depăşit momentul dificil pe care-l traversează în Bundesliga, recunoscând bărbăteşte că sunt în dificultate şi acţionând concret pentru ieşirea din impas. Românaşii noştri, în schimb, n-ar recunoaşte nici în ruptul capului că sunt nişte rupţi în fund. Ei rămân maeştri în fabricarea scuzelor fără fond şi tratează mortul cu fondantele unor comparaţii de tot râsul. Am auzit-o pe-aia că nu ne-a ajutat Rangers printr-o victorie, acasă, cu Stuttgart. Dar nu ne ajutase Rangers cu vârf şi îndesat prin ghinionul pe care l-a avut în meciurle directe cu Unirea? S-a mai spus că au fost decisive absenţele lui Galamaz şi Maftei. Mă întreb dacă ele n-au fost cumva decisive decât în primele 11 minute ale meciului. Pentru că în celelalte 79 Unirea a câştigat jocul cu 1-0. Dan Petrescu spunea că revirimentul echipei sale după pauză s-a datorat tratamentului mai dur la care şi-a supus jucătorii. N-aş vrea să-l contrazic. Dar dacă reţeta sa ar fi valabilă, mă întreb, din nou mă întreb, de ce n-a aplicat reţeta infailibilă a durităţii încă de la începutul meciului. Bomboana pe colivă a pus-o Mihai Stoica, cel care încearcă să se scoată afirmând că Unirea a realizat mai multe puncte decât Juventus sau Liverpool. Îi aduc aminte că Unirea n-a dat-o în direct cu Juventus sau Liverpool. Caprele vecinului au jucat în alte grupe, cu alţi adversari. Iar pentru Unirea contează doar faptul că a realizat mai puţine puncte decât Sevilla şi Stuttgart. Călcaţi pământul, fraţilor! Luaţi-vă la trântă cu adversarii, şi nu cu caprele vecinilor! Pentru că aveţi şi voi capra voastră. Cea căreia îi poartă de grijă, iată, Marian Iancu. Patronul Timişoarei îi reproşează colegului Bucşaru că se înfruptă din banii pe care fotbaliştii Unirii îi aduc la club din cupele europene. Care-i legătura cu prefectura, nu ştiu. Poate doar aceeaşi care o leagă pe Unirea de Juventus şi Liverpool.