Curăţenia de primăvară

Da, ştiu, este mizerie peste tot. M-am tot gândit la chestia asta cu produsul gunoaielor.
Mi-am adus aminte de ceva ce spunea Andrei Pleşu la un moment dat - că românul crede, în mod greşit, că toaletele publice sunt nişte locuri care trebuie murdărite, dacă tot te uşurezi în ele. Da, ne este încă foarte greu să conştientizăm că hârtia igienică folosită NU SE ARUNCĂ ÎN VASUL DE WC. Şi nici tampoanele. Şi nici vata. Şi nici resturile de mâncare. Ne este greu să ieşim din mentaliatea de "hazna" şi să intrăm în aceea de "toilette" sau "rest room".

Citesc în Dilema Veche: un nesimţit aruncă dintr-o limuzină de lux, pe trotuar, un pachet de ţigări mototolit. Cineva i-l dă înapoi pe geam. El îi recomadă, arogant, persoanei respective să se angajeze la REBU, dacă tot are porniri din astea.

Şi apoi îmi aduc aminte de o respectabilă doamnă din Franţa care, aflată în România, a făcut "greşeala" să arunce nişte hârtii pe jos, într-un spaţiu public dintr-o instituţie. I s-a atras imediat atenţia că nu e bine ce a făcut. Ea a fost foarte intrigată şi a spus: "Bine, dar aici nu există femeie de serviciu? Dacă există, ea pentru ce îşi ia salariul?".

Da, la Paris - ca şi în alte metropole europene -, resturile se aruncă pe jos. Pentru că mulţi oameni îşi asigură traiul din curăţenie. Pe care chiar o fac cum trebuie. O prietenă îmi povestea că, aflată în Dubai, a scăpat pe jos nişte hârtii. S-a aplecat imediat să le ia, dar companionii ei i-au interzis: "No, no, this is cheap work, cheap work!". Cu alte cuvinte, să nu-i ia "pâinea de la gură" gunoierului.

Şi îmi mai aduc aminte de un băiat tânăr, medic veterinar, care imediat după 1989 s-a dus în Spania şi a lucrat ca GUNOIER la Madrid - câţiva ani - şi s-a întors în ţară cu bani frumoşi. Era plătit excelent. Dar mă gândesc aşa: este ceva profund în neregulă cu noi dacă un român cu facultate poate să strângă o mică avere lucrând ca gunoier la Madrid, iar în România nu are cine să adune gunoaiele sau are cine, dar o face foarte prost.

Pe de altă parte, România are un nivel de civilizaţie scăzut care produce mult mai multe gunoaie şi mizerie pe cap de locuitor. În plus, gunoaiele noastre sunt "mai murdare". În mod paradoxal, într-o ţară în care se moare de foame, se aruncă multă mâncare la gunoi. Apoi, nu ne-am obişnuit să sortăm gunoaiele, nu reciclăm cum trebuie şi cât trebuie, stăm prost cu canalizările - avem puţine şi le folosim incorect.

La noi, viteza prin care se produc gunoaiele este mult mai mare decât aceea prin care se strâng. Asta pentru că se munceşte prost şi salariile fiind mici, nu avem destui gunoieri. Şi utilaje. Dar mie mi se pare că a strânge gunoiul ar trebui să fie considerat ceva nobil.

Eu, de când mă ştiu, sunt foarte politicos cu femeile de serviciu şi le dau bună ziua. Ca orişicui, de altfel. Cineva scria undeva odată că dacă brusc, într-o zi, toţi gunoierii ar intra în grevă s-ar produce un dezastru. Şi acum ştim că aşa ceva s-a întâmplat la Napoli şi a fost un dezastru.

Dar să revenim pe plaiurile mioritice. De exemplu, starea deplorabilă a terenurilor nefolosite precum şi lipsa infrastructurii rutiere, combinate cu lipsurile serviciilor de salubrizare produc foarte mult praf. Enorm. Asta duce la o mai mare uzură a obiectelor pe care le folosim zi de zi, de la autoturisme şi utilaje până la haine, încălţăminte, mobilier, case, instalaţii şi altele. Ca să nu mai vorbesc despre sănătatea noastră. Da, ne stricăm maşinile în hârtoape, dar cred că este mai grav că ne umplem plămânii de praf.

În fine, repet: gunoaiele nu o să fie administrate ca lumea în ţara asta până când nu vom scăpa, în primul rând, de gunoaiele din mintea noastră.