Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Isteria a cuprins România. Peluzele susținătorilor dreptății nicicum cotite sunt în delir. Greaua povară a sărăciei, talpa mizeră pusă pe grumazul muritorului de rând de colivarii puterii, devalizarea acestei țări sau moartea pe datorie devin mărunțișuri insignifiante în raport cu marea victorie a justiției în meciul cu fraudatorii fotbalului. Bucuria nebunilor e cuceritoare. Fiindcă, în sfârșit, au fost trimiși după gratii dușmanii poporului inculpați în dosarul transferurilor. Fiindcă, de acum înainte, totul va merge strună în așezarea fericirii lumești de-ndată ce în afara temniței au rămas numai cei mai curați dintre curații neamului.
Ironia amară mai amortizează, cât poate și ea, șocul tristei realități. Dar nu vindecă niciodată. Nici perdelele de fum, lansate cu perfidie de vinovații cruntei realități, nu au darul să ne orbească definitiv. DNA și-a prezentat, cu puțin timp în urmă, triumfătoru-i bilanț. Între ireproșabil și darea de seamă a vajnicilor stârpitori ai corupției nu și-a făcut loc nici măcar fanta de lumină. Succesurile raportate morariști și chiovesiști au părut chiar mai epatante decât poșetele udriste. Al lor a fost trofeul calității. Ale lor au fost și alte trofee ale disputei politice, dar și cele care au băgat în seamă lumea fotbalului.
Nu vreau să fiu pricinos. Dimpotrivă. Mă aventurez să afirm că tot ceea ce au făcut procurorii DNA, au făcut bine. Pot forța chiar și calificative precum temeinic sau competent. Nu pot trece însă cu vederea peste faptul că nefacerile DNA sunt mai numeroase decât facerile respectivei instituții. Nu pot să nu observ că atenția bugetarilor DNA este mai mult decât selectivă. Poate chiar dirijată. Fiindcă, altfel, nu pot afla răspuns la niște întrebări simple și firești. Oare sunt de negăsit cei care se fac vinovați de faptul că România a cheltuit mormane de bani pentru niște autostrăzi pe care nu se poate circula decât imaginar? Oare marea devalizare a economiei românești, defrișările criminale, evaziunea everestică sau reîmproprietările mincinoase sunt doar fapte fără fătași?
Nu știu dacă am găsit cele mai bune exemple în privința nefacerilor DNA. Sunt multe alte cazuri care pot completa lista. Dar enumerarea lor ar însemna doar pierdere de timp de-ndată ce concluzia se impune și fără alte argumente. Cazurile relativ minore îi preocupă mult prea mult pe slujbașii anticorupției. Atât de mult încât acestora nu le mai rămâne timp și pentru lucruri cu mult mai serioase. Așa ar vrea ei să credem. Dar, nu. Mai aproape de adevăr ar fi varianta conform căreia sunt afișate cazurile cu cârlig la public, un public neatent la amănunte, tocmai pentru a escamota inacțiunea vinovată în spețele corupției de înalt nivel. Fiindcă, nu-i așa?, circul contează. Dacă activezi pervers peluzele, nu mai rămâne niciun trist la malul mării.
