Daca se poate, deloc!

PE UNA DIN STRAZILE ce duc spre Piata Obor pot fi vazuti la orice ora a zilei pana tarziu in noapte doi tigani piticosi si burtosi, cu ochi exoftalmici, care fumeaza tigara de la tigara privind in gol. Ca si cum tocmai au ispravit o munca istovitoare si nu mai au puteri nici pentru a se uita dupa trecatori. E atat de convingator darul acesta al mintii lor de a nu angaja nici un fel de gand, nici o idee, nici o adiere de cugetare, incat e destul sa ma apropii de ei si-mi simt capul gol. Ca si cum as avea un cap digital care, cat timp parcurg un tunel, nu primeste semnal. Se face mult caz de charisma si de vibratia pozitiva a personalitatii, desi si absenta personalitatii, vidul sufletesc si mental contamineaza, lasa cicatrici, afecteaza vecinatatile.

E ARSITA, FEMEILE UMBLA DESPUIETE pe strazi, moda din acest an e o permanenta provocare, dar cardiologul meu e categoric: "Vara, cat mai putina carne. Daca se poate, deloc!".

AM ORGANIZAT un concurs de ghicit cum nu s-a mai facut altul la fel. Le-am prezentat catorva oameni cultivati si cu simtul psihologiei mai multe tablouri semnificative din creatia catorva artisti interbelici putin cunoscuti si i-am invitat sa deduca, din felul de a picta al acelor mesteri, ce fel de oameni erau, cum aratau, cum se purtau in societate. Toate propunerile de portrete au fost in marginea adevarului, ba chiar si contra adevarului. Suntem invatati ca "omul e opera", dar nu si in ce chip. De regula, opera e completarea a ceea ce n-a putut fi omul. E ce ar fi dorit artistul sa fie si nu i-a fost dat.

PE PRIMA PAGINA a unui cotidian, un titlu mare, care ar trebui sa ne retina: "Cariere universitare distruse pentru 6.200 dolari". Inteleg ce a vrut sa spuna colegul, numai ca i-a iesit altceva. Oricum ai suci-o, din titlu reiese ca impricinatii au patit-o fiindca nu stiau preturile, nu stiau ca nu merita sa-ti risti reputatia pentru 6.200 dolari. Daca te-ai decis sa-ti strici cariera universitara, atunci o faci pentru 50.000, si nu dolari, ci euro. Cu 50.000 euro, da, merita. Ai cu ce pune bazele unei cariere oricum mai barbatesti decat aceea de dascal.

TOTUL A INCEPUT in clasa a patra, cand Ionel a contrazis-o si Amalia l-a impuscat. Pana in liceu, Amalia a impuscat vreo suta de colegi, dar in liceu si in facultate i-a impuscat si pe profesori. Pe profesoare nu le impusca, dar pe baieti nici nu-i lasa s-o contrazica vreunul pana la capat. Pac!, ii impusca. Cine nu era de acord cu ce spunea Amalia nu merita sa traiasca. Orice barbat care avea alte pareri decat ale ei insemna ca n-are dreptate. Si cum sa lasi lumea plina de barbati care n-au dreptate? La vremea maritisului, numarul barbatilor care n-aveau niciodata dreptate a crescut ingrijorator si Amalia nu mai dovedea cu impuscatul. Amalia isi dadea seama pe loc daca un barbat n-o merita si il impusca inainte ca acesta sa deshida gura. De ce sa se oboseasca vorbind cu ele, daca tot urma sa fie impuscat? Sunt femei care se mandresc cu cati barbati s-au culcat. Amalia nu s-a culcat cu nici un barbat, deoarece chiar acest prim fapt, ca voiau sa se culce cu ea, dovedea ca n-aveau dreptate. In schimb, a imbatranit fericita, ca n-a lasat viu nici un barbat mai destept ca ea.