Dicționarul lămurește că aceștia sunt persoane care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. Războiul de la granițele României aduce în prim-plan nu doar gesturile de solidaritate, de susținere materială și morală pentru valul de refugiați ucraineni. Starea de tensiune provocată de invazia Ucrainei se răsfrânge în multiple planuri în Europa, dar cele mai afectate sunt țările vecine conflictului ruso-ucrainean. Pentru că nu pare destulă situația complicată politico-militară, cu deplasarea puternică a forțelor NATO pe flancul Estic al Alianței, se adaugă și vocile care pun gaz pe foc.
Soldații neinstruiți croiesc planuri de extindere a conflictului.
Analiștii cu experiență în teatrele de război, cu studii de strategie și acțiune militară, prezenți în studiourile televiziunilor îndeamnă la cumpătare în exprimarea opiniilor și judecarea situațiilor de pe fronturi. Pe lângă ei apar și soldați neinstruiți, buni să dea verdicte, să croiască planuri de extindere a conflictului. Curentul catastrofic, stimulat de filmulețe de propagandă, vrea să bage frica în oase, să paralizeze cu spaime induse evaluările raționale, echilibrate.
Belicoși, plecăm la război cu armatele altora.
Aruncătorii de bombe nucleare, aceiași care până mai ieri se erijau în specialiști în pandemie și anulau vaccinurile, ajung acum casandre pentru sectorul bancar. Retragerea băncilor vest-europene din Rusia, în urma aplicării sancțiunilor UE, devine, potrivit alarmiștilor de serviciu, piatra de moară care va duce la fund sistemul de creditare din România. Scenariul negru desenează tabloul falimentului, cu banii fugiți peste graniță, la băncile „mamă”, fără posibilitatea de intervenție a Băncii Naționale. Geaba explică o voce autorizată că acest scenariu este total fals, fără argumente legale și factuale.
„Vine prăpădul!”, este mesajul „încurajator” pe care îl distribuie nu un zvoner așezat la coadă să cumpere ulei, ci un personaj mereu prezent „la datorie” în ochiul vârtejului, fie că e „crahul” neprodus în 2008, fie că se scumpește francul elvețian.
Salbă periculoasă întinsă de zvoneri, care te sufocă încet, încet cu angoase.
„Argumentele” sunt înșirate pe firul subțire al logicii din industria mărgelelor; după „dacă” vine „parcă” și tot așa, până se pune salba care te sufocă încet, încet cu angoase.
Curentul de neîncredere, de permanentă suspiciune că „cineva” uneltește „ceva” ca să prade banii țării, să spolieze economiile populației și să destabilizeze mecanismul economic, oricum supus presiunii inflației de import, este propice pescuitorilor în apele tulburi.
Ei pozează în apărătorii poporului, gata să-i ajute în lupta cu statul opresor, culegând clienții naivi, frăgeziți și speriați de avalanșa veștilor proaste.
Dacă vorbim de războiul hibrid, cu un front vizibil și palpabil al războiului informațional, atunci „dacă” și cu „parcă” sunt muniția folosită de lunetiștii bine plasați. Pe fondul repetițiilor fanfarelor militare, vedem că unii devin tot mai belicoși, plecând la război cu armatele altora. Oferim în avans ca pradă de război sistemul nostru bancar aflat în stare solidă, dar prezentat într-o perspectivă sumbră pe strada cu tranșee a realității din metavers.