Dambovita center, un proiect cu multe semne de intrebare

Primul contract de parteneriat public-privat din Romania, Dambovita Center, care viza reconversia functionala a cladirii cunoscuta sub numele Casa Radio, ar fi trebuit sa fie un exemplu pentru viitoarele investitii de acest tip. Realitatea este cu totul alta, acest contract fiind pe cale sa devina un exemplu de cum sa nu inchei un parteneriat public privat.

De cand am preluat coordonarea domeniului lucrarilor publice si amenajarii teritoriului am pus multe intrebari despre Dambovita Center, dar nu a fost usor sa aflu detaliile acestui contract. Dupa indelungi sapaturi si dupa constituirea unei comisii de verificare, banuielile pe care le aveam s-au confirmat: in acest contract sunt prea multe semne de intrebare legate de finantare, investitori, felul in care a fost facuta selectia investitorilor, conditiile in care a fost constituita compania de proiect Dambovita Center SRL. Si, pentru ca la aceste intrebari nu am primit raspunsuri satisfacatoare din partea investitorilor nici pana astazi, am decis sa incepem procedurile de reziliere a acestui contract avand in vedere ca nu au fost indeplinite in primul rand conditiile privind asigurarea finantarii proiectului. Aceasta decizie se bazeaza si pe concluziile raportului Autoritatii de Control a Guvernului in legatura cu proiectul Dambovita Center.

Neregulile au aparut de la bun inceput, de cand a fost facuta selectia investitorilor, si au continuat sub diverse aspecte pana in aceasta saptamana in care am decis demararea procedurilor de reziliere. Ce s-a intamplat de doi ani incoace in derularea acestui contract pare a face parte din scenariul unui film. Sunt selectati doi investitori straini care semneaza un contract aprobat prin hotarare de guvern, dar care au unele probleme financiare. In locul lor apar alti investitori, dar fara a fi operata vreo modificare a contractului prin act aditional sau vreun alt document. De aici incepe sa se deruleze o poveste aproape incredibila: fara legatura demonstrata cu investitorii initiali, doua societati comerciale straine contribuie cu 90% din partile sociale la infiintarea unei societati comerciale cu obiectivul unic sa deruleze proiectul de realizare a Centrului Dambovita. Detinatorii majoritatii partilor sociale, ca si cum ei ar fi titularii contractului de parteneriat public privat, lasa statul sa vina in afacere cu doar 10%, ceea ce reprezinta o parte din valoarea dreptului de administrare a structurii "Casa Radio". Fara a face dovada ca exista finantarea care sa permita intrarea in vigoare a contractului, detinatorii majoritatii partilor sociale in Dambovita Center SRL au tratat aportul statului ca si cand n-ar exista nici o legatura intre contractul de parteneriat public-privat si aceasta societate comerciala. Daca aceste actiuni au fost sau nu legale, urmeaza sa stabileasca organele autorizate ale statului.

Toata aceasta poveste ridica prea multe intrebari. In primul rand, care este situatia investitorilor cu care a fost incheiat parteneriatul public privat aprobat prin hotarare de guvern? Cum au preluat detinatorii majoritatii partilor sociale ai companiei de proiect acest contract fara existenta unui document explicativ in acest sens? In ce calitate au participat la infiintarea companiei de proiect care urma sa realizeze complexul Dambovita Center? Unde sunt banii cu care trebuie finantat proiectul? In cazul in care ar fi existat finantarea, cum a fost posibil ca in Actul Constitutiv al Dambovita Center SRL sa fie stabilit ca aportul in natura a statului consta in contravaloarea dreptului de folosinta pe durata a 14,7 ani, cata vreme hotararea de guvern prevede o perioada de 49 de ani?

Sunt numai cateva intrebari de fond, la care investitorii semnatari ai contractului de parteneriat public-privat, dar si actionarii majoritari ai companiei de proiect trebuie sa ofere niste raspunsuri. Oricum, organele competente ale statului vor face lumina in aceasta poveste. Cred ca este important sa vedem ce se va intampla de acum incolo cu acest proiect.

Sper ca rezilierea actualului contract de parteneriat public-privat sa se realizeze cat mai repede, astfel incat sa fie create conditiile legale si patrimoniale pentru a putea fi organizata o licitatie deschisa, transparenta prin care sa fie selectati investitori de calibru, capabili sa construiasca un complex imobiliar modern in inima Capitalei. Bucurestiul are nevoie si merita acest lucru.