Dar reciproca?

Nu s-ar mira nimeni daca un medaliat olimpic de la Dinamo sau de la Steaua ar fi avansat la gradul de violonist, de optzecist ori de hidrotehnist.

Nu numai cluburile militarizate au practicat avansarea paralela in grad. Ca nu s-a numit intotdeauna asa, adica avansare in grad, e alta poveste. Stim insa cu totii ca mii de fotbalisti au fost avansati la gradul de ingineri sau juristi in baza notorietatii din teren, nu dupa silinta la invatatura. Am citit de curand intr-o revista mondena o relatare evlavioasa privitoare la felul in care incepe catinel sa se descurce in treburile de chestor - adica de generaleasa - o canotoare cu multe distinctii in mari competitii. Ziaristul care-si da cu ideea entuziast in chestiuni ierarhice politienesti e tot atat de calificat s-o faca precum politaiul care comenteaza in presa operatii pe creier sau cord. Hagi a fost avansat de mass-media si de opinia publica la gradul de rege. La cati generali remarcati la culesul porumbului, la dirijarea circulatiei la Universitate si in conflagratiile Diviziei A numara armia romana, un Hagi trebuia avansat maresal de maresal, daca nu chiar imparat-sef.

In facultate, aveam un asistent - un dobitoc, despre care pana si el stia ca e dobitoc. Avansat universitar, ca urmare a talentelor sale de activist politic cu originea sociala sanatoasa si cu neamuri in Comitetul Central, a fost intrebat ce-ar dori sa fie: profesor, conferentiar? La conferinte judetene am participat si eu - a zis dobitocul - , asa ca nu-i nici o scofala, cat despre profesor, sa nu mai vorbim, profesori sunt cu duiumul. Eu as dori ceva special, sa zicem preparator sau asistent. In mintea semidoctului, conditia de asistent, de om care asista, care nu munceste, era un maximum de onoare. Asa ca profesorii universitari l-au tinut asistent la catedra de folclor, la lectiile de "ma dusei si ma-ntorsei" si "Frunza verde lestean/M-a facut mama oltean" pana s-au mai asezat apele in invatamant si a fost dat afara.

Ni se pare firesc ca performanta emerita sa fie, in continuare, un criteriu national in acordarea de titluri si de foloase intelectuale necuvenite unor categorii de fotbalisti care se exprima in principal cu piciorul. De ce trebuie numita o vedeta a gazonului rege, si nu presedinte? Pentru populatia de culoare din America, un nume precum King continea, in parti egale, trufie, sfidare, frustrare si prostie. Cam aceleasi ingrediente are si numele de "bancher" ori "bancar" perpetuat in seama unei formatii, despre care nu stim cati stiutori de carte cu mai mult de sapte clase numara.

Realitatea romaneasca a scos in prim-plan o multime de superlative ale izbanzii sociale. Poate c-ar fi momentul sa nu mai jignim artistii, inginerii, profesorii, bancherii si ierarhiile militare sau imperiale cat timp nu e valabila si in uz reciproca. Cum ar fi, bunaoara, ca seful statului major sa fie numit "acest Hagi al cancelariilor", directorului Spitalului Municipal sa i se zica "acest Patzaichin al chirurgiei", iar Angelei Gheorghiu sa i se spuna "aceasta Elisabeta Lipa a Covent Gardenului".