Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Matematicianul Emil Borel a căutat să afle dacă din evenimente întâmplătoare poate ieși ceva cu înțeles și a formulat în 1913 o problemă cu maimuțe. Dacă am pune un milion de primate cu mașini de scris într-o navă spațială, ca să călătorească 10 miliarde de ani, la sfârșitul drumului, ele ar fi tipărit cel puțin un sonet de Shakespeare.
Articolul, preluat de “descoperă.ro” de pe “curiosity”, adaugă că, în 2003, cercetătorii de la Universitatea din Plymouth, care au pus maimuțele de la grădina zoologică la treabă, au primit cinci pagini de litere, dar fără a formula vreun cuvânt. Ceea ce i-a determinat să spună că șansa ca o maimuță să nimerească un cuvânt de o literă e de 1 la 27.000.
Iar profesorul Gerald Schroeder a calculat că e o posibilitate la 10^680 ca o maimuță să scrie un sonet, în condițiile în care particulele din Univers sunt de 10^80. Dar, chiar dacă șansele sunt infime, cercetătorii zic că statistic e posibil, așa cum a apărut și viața.
Problema este însă că, dincolo de statistică, maimuțele, ca să scrie un sonet, au nevoie să o facă fără să știe literele, limba și regulile de versificare.
Biata maimuță va trebui să nimerească sonetul fără să cunoască vreun element, dar întrebarea este care ar fi posibilitatea pentru o persoană?
Omul e avantajat dacă ar cunoște limbajul, instrumentul folosit (sonetul), cât și opera lui Shakespeare, deși poate că există poezii - cu formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene cu rimă îmbrățișată și două terține cu rimă liberă - mai bune ca ale bardului din Avon. Însă, cu toate acestea, deosebirea dintre om și maimuță e greu de realizat, mai ales că evaluarea pare a fi făcută mai degrabă de maimuțe decât de oameni.
Concluzia este următoarea: cu cât îi judecă mai mult maimuțele pe oameni, cu atât vor găsi mai greu un mod corect de abordare.
Citește pe Antena3.ro
