Pentru a face mai „înțeleaptă” amânarea, să acceptăm că în Palatul Victoria se lucrează după regula croitorului care măsoară de două ori ca să taie o dată. Discuțiile pe tema impozitelor și taxelor sunt complicate în cadrul coaliției tripartite din cauza spaimei politicienilor de a nu-și pierde electoratul pe care contează. Presiunea populistă pare să fie „ideologia” cea mai la modă, care impune ritmul reformelor și schimbă sensul unor măsuri logice.
Dacă e să dea o înlesnire fiscală, s-ar înghesui toți să-și prezinte inițiativa. Acum nu este cazul de dat, ci de luat ceva mai mulți bani din veniturile tuturor pentru a acoperi găurile din vistieria statului. De aici apar diferențele de abordare transmise spre public, mesajul social democrat apăsând pe protecția socială, iar cel al liberalilor - pe apărarea mediului de afaceri. La acest cocktail de opțiuni diferite, pune o picătură și partidul maghiarilor, care pendulează de la stânga la dreapta, ca „românul imparțial”, anulând afirmațiile ferme care nu convin colegilor de coaliție cu scuza traducerii greșite. Filmul se joacă de câteva decenii după același scenariu, doar actorii se mai schimbă.
Ministerul Finanțelor, pe care cade măgăreața Codului fiscal, a publicat în 4 iulie proiectul de Ordonanță pentru modificarea acestuia. După o săptămână de dezbatere publică, la Guvern au avut loc consultări cu sindicatele și mediul de afaceri, care, evident, au căutat să-și apere „buzunarele” pe care le reprezintă de mâna lungă a Fiscului. Dezbaterile pe canalele media până la acest moment tocaseră de multe săptămâni variante de impozite și taxe noi scoase „pe surse” și prezentate ca un prăpăd.
Primul semnal că urmează o strângere a șurubului l-a dat Consiliul Fiscal, cu un duș rece „marca Dăianu”, care făcea o radiografie a haosului din fiscalitatea țării. Apreciam în 17 mai, în „Jurnalul”, că documentul-șoc al Consiliului Fiscal va fi digerat cu greu de decidenții din Executiv, Parlament, administrația publică, sindicate, aflați mereu în gâlceavă pentru formarea și împărțirea bugetului. Adăugam atunci că analiza din „Raportul Dăianu” ne aduce la un crud moment al adevărului în care va trebuie să înțelegem că doleanța justificată a populației - „Vrem o țară ca afară!” - poate fi realizată nu doar prin disciplină fiscală strictă, ci prin revizuirea radicală a sistemului de taxe și impozite.
Constatăm, după două luni de la lansarea analizei „Consolidarea bugetară și creșterea veniturilor fiscale - necesitate vitală pentru stabilitatea și securitatea economică a României”, că documentul nu doar că nu a fost digerat de mulți dintre „adrisanți”, dar nici măcar nu a fost lecturat. Declarațiile unor participanți la consultările de luni de la Guvern păreau că ei erau picați de pe o altă planetă, unde nu era nici război, nici criză energetică, nici seisme valutare, nici inflație. Nimeni nu vrea să renunțe la micile sau la mai marile privilegii acordate temporar, nimeni nu acceptă în practică să fie eliminate inechitățile în taxare, astfel ca impozitarea să fie echitabilă, uniformă și proporțională, indiferent de natura activității și de forma de organizare a acesteia. Dimpotrivă, reprezentativitatea mediului de afaceri cerea în continuare facilități, chiar și altele noi, nu vrea să accepte „împărțirea poverii” pentru acoperirea nevoilor stringente ale bugetului.
O altă surpriză este că din interiorul PSD și PNL se fac noi propuneri de ajustare a proiectului de Ordonanță, după ce acesta a fost aprobat în coaliție. Or, această tehnică a diluării unei decizii deja adoptate provoacă nedumeriri și confuzie asupra disciplinei din interiorul partidelor. În fine, acum, după ce documentul este în prag de aprobare, se scoate din dulap un set de recomandări venite de la FMI, care ar susține impozitarea în trepte a veniturilor. O reluare a ideii PSD care a propus fără succes impozitul progresiv, ar aduce Ordonanța în poziția șurubului fără sfârșit.
Asemenea gen de amânări, reluări și dezbateri fără finalitate se întâmplă și la case mai mari. La nivelul OCDE se tot pritocește o formulă de impozitare a multinaționalelor din domeniul numeric. Formula propusă după ultima dezbatere ar viza multinaționalele cu o cifră de afaceri anuală de peste 20 miliarde dolari, care ar urma să cedeze statelor un sfert din profitul care depășește 10 procente. Formula de aplicare pare simplă, dar nu se știe dacă SUA ar accepta-o, iar un refuz al Rusiei apare ca o altă piedică majoră. Până la adoptare mai este mult, așa că pierderea de impozitare a statelor, calculată la peste 200 de miliarde de dolari anual, continuă, în folosul multinaționalelor.
La fel, modificarea taxonomiei în domeniul energiei la nivelul UE, de care vorbim de peste un an, nu este încă trecută într-o Directivă cu efect executoriu, așa încât, în criza energetică agravantă, așteptăm „lumina” de la Bruxelles.
Guvernul și Banca Națională sunt acum pe postul furnizorilor de vești rele, care „strică-vacanțele-românilor”, după formula de breaking news. Cei mai mulți dintre noi vrem să primim răspunsul afirmativ când întrebăm oglinda, oglinjoară, cine-i cel mai frumos din țară. Chiar o spargem dacă nu suntem noi aceia! La fel, când ne numărăm banii, credem că sunt ai noștri, chiar dacă sunt de împrumut! Cam asta-i povestea...