In interiorul Romaniei europene are loc un razboi dur, cel mai adesea utilizand reguli mercenare si, rar de tot, unele cavaleresti. E o batalie pentru cvorum, in fapt o batalie pentru o ilegalitate. Ilegalitatea, adica implinirea unui cvorum la referendumul de demitere a presedintelui, a fost impusa de un cap al Uniunii Europene, pe numele lui portughez Barroso. Si a mai fost impusa de Curtea Constitutionala a tarii care gazduieste batalia pentru o ilegalitate, o curte care, iata, se dovedeste cu garduri subrede printre sipcile carora au inceput sa se vada mormane de mizerie.
Cvorumul nu era necesar. Nu este nici acum cu toate ca el, in realitatea incontestabila a Romaniei de azi, a fost depasit substantial. Rezumand, as numi aceasta lupta cracena care macina tot ce-a mai ramas cat de cat intreg in aceasta fosta tara, razboiul de secesiune al cvorumului.Intimidati de Europa, speriati si neincrezatori in noi insine, majoritarii, majoritarii votului din 29 iulie, care am cerut fara ezitare, cu speranta si indarjire, plecarea lui Basescu, luptam sa dovedim ca suntem, ca existam, ca reprezentam o certitudine a democratiei.
Luptam cu arme cavaleresti, numarandu-ne si rasnumarandu-ne, explicand politicos ca parintii nostri votanti nu mai sunt pe pamant, ca pe unii dintre vecinii nostri nu i-am vazut de zece ani, unii si-au intemeiat familii prin Spania sau Italia si au acolo copii si rosturi care-i impiedica sa se mai gandeasca la Romania, unde casele lor sunt napadite de balarii si au intrat in pamant. Noi, cei multi si politicosi cu Barroso si cu Zegrean si chiar cu tinichigiul din garaj ne straduim sa convingem cealalta parte, mult mai mica, mica, mica, mica, dar exersata in lupta de gherila, ca nu e drept ce face. Ca acest razboi de secesiune ne macina inutil, ba chiar pagubos si criminal. Nu se poate. Undeva, intr-un garaj, de unde iese ca Minotaurul din Knossos pentru a invrajbi si inspaimanta, vietuieste un individ.
El se vrea mereu la putere. Dispune de o armata mercenara, platita bine din banii mei si ai tai. Saracia ta si a mea si a lui sta la baza huzurului lor. Acest pasionat de chelneri si tinichigii, de aceea o sa-l numesc tinichigiul din garaj, a debutat in marea politica furand vapoarele Romaniei. Le-a furat si le-a vandut. A semnat ca vanzator si cumparator totodata.A observat ca nu i s-a intamplat nimic. Romanii sunt toleranti cu manglitorii. Si a continuat sa fure. Zi de zi, an de an, in dauna unui popor docil si usor de preparat in foi de vita de un iluzionist malefic.Acum prepara furtul milioanelor de voturi care l-au demis. Le-a si arestat printr-o actiune rapida si banditeasca.
O gasca mica actioneaza in interior prin Kovesi si in exterior prin Macovei. Pe ici pe colo, profitori ai regimului le tin trena. Marea armata e derutata, chemata la parchet, umilita. Puterea actuala, cu exceptia unor zvacniri ale presedintelui interimar, se straduieste sa ramana politicoasa. Armata mica arunca in lupta arme interzise de regulile razboiului. Armata mare ii arata obrazul si spune ca nu-i frumos. De ce nu-i luam de galci?- m-a interogat amicul meu, dascalul. Pe cine, raspund eu printr-un fel de intrebare care n-are nevoie de raspuns. E seceta, avem treaba, iar tinichigiul bate tare intr-o tabla, la usa unei maghernite de unde vrea sa confiste din nou Romania.
P.S. Un cititor imi spune ca ar trebui sa schimb titlul acestui comentariu care, postat pe siteul ampress.ro, se chema 'Razboiul de secesiune al cvorumului'. Imi sugereaza un alt titlu, pe care-l socoteste mai nimerit. M-am conformat.