Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fiecare dintre noi este… Moş Crăciun pentru cineva, cum fiecare dintre noi are... un Moş Crăciun! În această reciprocitate se pitesc frumuseţea „moşului”, dar şi simbolistica fantastică a „darurilor” sau a curgerii fireşti a energiei. De Crăciun suntem cu toţii „copii”! De Crăciun este de dorit să ne întoarcem privirea cu drag către copilul din noi, care aşteaptă – ca toţi copiii adevăraţi – să vină Moş Crăciun. În acelaşi timp, să nu uităm că suntem... şi Moş Crăciun. Că „un copil”, care ar putea vieţui într-un bătrân de 80 de ani, într-un soţ sau o soţie, într-un vecin singur sau într-o fiinţă necunoscută, îl aşteaptă pe Moşul care-am putea fi chiar noi. Destinul copilului şi al bătrânului se întâlnesc simbolic de Crăciun pentru a intra împreună în miezul a ceea ce înseamnă „a dărui”. Suntem dintr-o dată copii şi bătrâni, aşteptăm în acelaşi timp daruri şi suntem dăruitorii! Iată ce învăţătură profundă despre rostul vieţii pe cărarea şerpuitoare ce se întinde între „a da şi a primi”, în această minunată vreme a naşterii lui Hristos, a naşterii copilului divin din noi înşine!
A da şi a primi – între aceste două dimensiuni, deopotrivă sufleteşti şi fizice, se petrece fiecare zi a vieţii noastre. Copilul primeşte, bătrânul primeşte şi dăruieşte. Copilul din noi primeşte şi tot el se revoltă dacă nu i se împlinesc dorinţele. Copilul „nu ştie”, nu înţelege lipsa, nu cunoaşte suferinţa, nu poate prinde sensul tulburător al alergării adultului şi nu-l interesează nimic din toate acestea. Copilul aşteaptă să primească, divinitatea din el îi spune că nu lipseşte nimic şi-i mai spune că totul este posibil. Atunci, n-ar fi posibil ca Moşul să nu-i împlinească visul, dorinţa, nici n-ar fi posibil ca o fiinţă magică, precum Moş Crăciun, să nu poată materializa orice îşi doreşte copilul. Tocmai acest copil trăieşte, încă, în interiorul nostru, al fiecărui Moş Crăciun. Pe el avem să-l readucem la viaţă, să-l conştientizăm şi, printr-o asemenea conştientizare, să accesăm în noi dimensiunea magică a fiinţei şi credinţa că totul este posibil.
Noi am pierdut credinţa copilului pe drumul întortocheat al experienţelor. Când ne-am împiedicat de „nu”, acel nu încăpăţânat al vieţii, când ni s-a arătat că „nu se poate” un lucru sau altul şi când ni s-a arătat, tot prin experienţele vieţii, că suntem slabi, atunci am mai pierdut puţin din frumuseţea copilăriei. Am pierdut câte un strop din copilul nostru interior şi, prin aceasta, am pierdut puterea de a crede în Moş Crăciun. În fapt, pierzându-ne copilul, ne-am pierdut credinţa în puterea lui Dumnezeu.
Încetul cu încetul, să pătrundem taina darurilor la acest Crăciun şi să trezim în altul copilul pe care el nu-l mai poate vedea. Să trezim în noi înşine copilul pe care l-am uitat şi l-am învăluit în prezenţa noastră de adulţi, printre norii suferinţelor, ai luptelor şi ai durerilor inerente experienţei umane. Şi preşedinţii au în ei un copil. Şi premerii. Şi academicienii. Şi scriitorii. Şi gunoierii. Şi mecanicii de locomotivă. Acel copil ştie că totul este posibil la Dumnezeu, dar mintea s-ar putea să-i spună „nu, nu-i posibil. Viaţa-i o continuă luptă şi Moş Crăciun e doar pentru copiii adevăraţi”. De fapt, a crede în Moş Crăciun este un fel de a crede în puterea existenţei de a-ţi aduce ceea ce ai nevoie.
Când copilul din tine se trezeşte, vine şi Moş Crăciun. A spus asta şi Iisus, dar într-un alt fel, despre care am scris zilele trecute în articolul „Cel mai mic printre oameni, Cel mai mare în Cer”! Copilul înseamnă inocenţă şi smerenie, dar şi legătura neîntreruptă a omului cu Dumnezeu. Copilul este acea parte a fiinţei umane ai cărei îngeri văd continuu faţa lui Dumnezeu. Şi pentru că este aşa, atunci când se trezeşte în noi copilul vine Moş Crăciun sau puterea divină devine manifestă. Şi atunci... totul devine posibil. Tâlcul „moşului” este unul care se referă la puterea de a aduce în manifestare ceea ce dorim. Dorinţele ni se împlinesc în clipa în care ne reconectăm cu inocenţa copilului interior, cu acea stare de spirit atât de puternică, încât „cel mic devine şi pe pământ cel mai mare”, căci pe el îl însoţeşte Dumnezeu. Iar acolo unde Dumnezeu este prezent, nu poate lipsi Moş Crăciun!
Citește pe Antena3.ro
