De ce nu sunt și românii pe listele celor care pot să părăsească enclava Gaza?

Cărora li se adaugă 50 de cetăţeni din Republica Moldova, aflaţi, şi ei, în aşteptare. Situaţie de natură să ne îngrijoreze cu atât mai mult cu cât oficialii de la Bucureşti au dat şi dau asigurări că „este o operaţie în curs de desfăşurare” în care „sunt implicate toate instituţiile statului cu atribuţii în domeniu”. Declaraţie pe care a făcut-o purtătorul de cuvânt al Guvernului, Mihai Constantin. Domnia sa omiţând, însă, să ne spună şi care ar putea să fie cauzele pentru care  aceşti aproape 300 de oameni sunt prizonieri în enclava palestiniană asediată de Israel, ca şi  care ar fi demersurile pe care oficialii români intenţionează să le facă pentru a debloca situaţia.

 Să fie,aşadar, vorba despre un comportament prudenţial, adică de grija comunicatorilor oficiali români că, avansând anumite ipoteze, riscă să nemulţumească oficialităţile din Egipt şi din Israel, cele două state care gestionează situaţia din zonă? Sau, mai curând, este doar încă o dovadă că demersurile diplomatice ale părţii române nu contează prea mult pentru  unii sau alţii dintre interlocutori externi? Nu m-aş încumeta să dau un răspuns, ştiind cât de neavenite sunt scenariile dătătorilor cu părerea. În schimb, nu pot să nu îmi exprim neplăcuta surprindere pentru faptul că, nici din partea Guvernului şi nici din partea Ministerului Afacerilor Externe, nu am primit o explicaţie asupra acestei stări de fapte care pune în pericol siguranţa şi chiar viaţa unui mare grup de români de pe ambele maluri ale Prutului. Aşa după cum ar fi fost necesar ca, până acum, să fim informaţi dacă şi ce demersuri au fost demarate după ce s-a constat că este pentru a treia zi consecutiv când numele românilor lipsesc din listele celor 571 de persoane care, până acum, au putut părăsi Gaza şi pot reveni acasă.

 Să admitem,totuşi, că atâta au putut să facă,deocamdată, aceste „instituţii ale statului cu atribuţii în domeniu”. Ce a făcut,însă, preşedintele Klaus Iohannis, în calitate de preşedinte al tuturor românilor? Întrebare la care ,iarăşi, după trei zile de aşteptare fără speranţă,nu avem nici un răspuns. O dovadă concretă că domnul nostru preşedinte a contactat înaltele oficialităţi de la Cairo şi de la Tel Aviv şi le-a cerut să acorde acelaşi tratament, ca şi americanilor, bulgarilor, cehilor, japonezilor, germanilor,italienilor sau mexicanilor, şi celor peste 250 de români care aşteaptă să părăsească această zonă foarte periculoasă. După cum am fi aşteptat ca şeful statului român să fi avut şi o intervenţie publică pe un alt subiect, extrem de delicat şi el, soarta celor patru cetăţeni români luaţi ostatici de către grupările islamiste. Subiect despre care noi, de  aici, de acasă, am aflat din relatările confratelui Radu Tiliţă, corespondentul Antena 3 CNN,dar nu şi de la înaltele oficialităţi ale statului. De la Palatul Cotroceni şi aşa mai departe…

Aşa încât încep să cred că, la ora actuală, pentru cei 300 de români care nu se regăsesc pe listele celor care pot pleca din Gaza, ca şi pentru cei patru români luaţi ostatici de către teroriştii islamici, un agravant factor de risc îl reprezintă slaba eficienţă a demersurilor instituţiilor statului român. La care se adaugă solemna tăcere a preşedintelui Klaus Iohannis, asupra acestor subiecte foarte fierbinţi, dar care nu se pare că ar avea ceva în comun cu agenda următoarelor sale escapade externe.