Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În tinerețe, a participat ca voluntar de partea forțelor republicane în războiul civil din Spania, după care s-a înscris în Partidul Comunist, fapt care l-a determinat pe tatăl său să-l dezmoștenească. Una dintre soțiile sale a fost Cristina, contesă de Huntingdon, de asemenea membră a Partidului Comunist Britanic.
În 1946 a fost ales consilier local candidând din partea comuniștilor, iar în 1962, la moartea tatălui său, a moștenit scaunul acestuia din Camera Lorzilor. În primul său discurs parlamentar, a cerut desființarea Camerei Lorzilor. În 1989, la vârsta de 89 de ani, ziarul (încă) sovietic „Izvestia” a publicat un articol elogios despre Philipps, sub titlul „Tovarășul Lord”.
Să ne amintim că Petru Groza a fost moșier, că Piotr Kropotkin a fost prinț și că John Maynard Keynes a fost înnobilat ca baron de Tilton, iar lista exemplelor ar putea continua.
Care să fie explicația? Bineînțeles, putem psihanaliza biografic și să tragem concluzia că opțiunile politice de extremă stânga în rândurile aristocrației nu sunt decât forme de revoltă față de niște tați autoritari, coroborate cu un sentiment de culpabilitate în raport cu averea și privilegiile dobândite prin naștere, nu prin merit..
Nobilii comuniști se ridică de fapt nu împotriva propriei clase, ci a burgheziei și a capitalismului. Pentru că nu socialismul le-a distrus puterea în economie și societate, ci capitalismul, comerțul și piața liberă. Democratizarea economiei a creat șanse egale în societate, făcând caduce privilegiile nobiliare moștenite prin naștere. Aristocrații se revoltă împotriva burghezilor nu pentru că aceștia din urmă îi „exploatează” pe proletari, ci pentru că burghezia le-a „uzurpat puterea” cu mâna invizibilă a pieței.
În sfârșit, în cazul lui Keynes, Rothbard discuta de „ura de clasă” pe care acesta o manifesta față de burghezie, similară sub multe aspecte cu cea a socialiștilor, însă dintr-o condiție diametral opusă celei de proletar, cea de feudal. Ură care a reprezentat motorul multora dintre erorile sale fundamentale: „ (...) există (...) o problemă eternă pentru umanitate: nesuferiții de burghezi care economisesc, practicanții solidelor virtuți puritane ale economisirii și chibzuinței, pe care Keynes, aspirantul la clasa aristocratică, i-a disprețuit toată viața. (...)”
Citește pe Antena3.ro
