Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Banii sunt nesimţiţi. Stau şi se usucă la soare, in seiful băncilor. Se odihnesc in contul curent pănă adorm şi nu-i mai trezeşti pe toţi. Băgaţi in maşini, se ridică in atmosferă cu fumul de la primele vrrruuum-uri din showroom. Aruncaţi pe bijuterii, zămbesc la tine pănă cănd nu-i mai vezi in scurgerea de la chiuvetă.
Banii sunt nesimţiţi. Stau şi se usucă la soare, in seiful băncilor. Se odihnesc in contul curent pănă adorm şi nu-i mai trezeşti pe toţi. Băgaţi in maşini, se ridică in atmosferă cu fumul de la primele vrrruuum-uri din showroom. Aruncaţi pe bijuterii, zămbesc la tine pănă cănd nu-i mai vezi in scurgerea de la chiuvetă. Puşi in case, se pot sparge in mii de bucăţi o dată cu plesnitura balonului preţurilor. Banii sunt uşor de pierdut intr-o ţară in creştere: pur şi simplu sunt prea multe tentaţii noi, iar sălbaticii care suntem sunt morţi după orice luceşte de orbeşte vecinii.
Insă, dacă vrei o pensie liniştită, petrecută pe vapor intre Key West şi Cancun, trebuie să scapi de banii de lăngă tine. Mai ales intr-o ţară care importă aproape orice, cel mai deştept lucru pe care il poţi face cu banii e să-i trimiţi la plimbare. Afară, gata, lăsaţi-mă in pace, să nu vă mai văd! Hai, marş in China, India, Mexic, Coreea! Să nu vă mai prind prin ţara asta de pensionari!
Am zis pensionari, că am de ce. In momentul ăsta sunt mai mulţi pensionari decăt salariaţi. Asta inseamnă că in orice aş investi in Romănia voi prelua automat povara celor care nu pot munci şi aşteaptă (in general pensii mai mari, din ce in ce mai mult timp, că medicina face progrese). Cum natalitatea e mică, e sigur că situaţia asta se prelungeşte: şi măine vor fi taxe mari de plătit din banii investiţi de mine. Tocmai ca să ţină in case, la televizor, noi şi noi generaţii de importatori de alifie chinezească impotriva reumatismului. Nu e scumpă, dar trebuie multă. Pănă la pensia mea, banii puşi in economia romănească se vor subţia ca la regimul Atkins.
Ce e de făcut? E foarte simplu: banii noştri trebuie trimişi afară. Acolo unde ţări mici şi ieftine (la forţa de muncă şi proprietăţi) au nevoie de ei. Trebuie puşi la treabă in firme care vor vinde şi peste 30 de ani. In ţări in care lumea face copii mulţi, capabili să muncească pe brănci de la 18 ani, ca să trimită in bătrănele naţiuni occidentale măsuţe de cireş pentru cafeaua de pe terasă. Nici nu vor avea de ales: banii mei intră pe măinile multinaţionalelor, care ştiu ele cum să facă managementul relaţiei intre exploatator şi exploatat. Cu paiete, reflectoare şi reclame de nu-l mai vezi pe Marx din cauza luminii!
Banii mei trebuie să plece şi din alt motiv: orice s-ar intămpla aici, ţara e prea mică. La caz de ceva, Doamne fereşte, o păţim cu toţii! Aşa că mai bine am acţiuni in trei firme din India, Australia şi Venezuela decăt un teren pe malul Lacului Snagov, unde cine ştie ce idee ii vine măine primarului. Sau faliei tectonice din Vrancea...
De-aia vă zic căt mai e vreme: dacă vă dau banii afară din casă, răspundeţi cu aceeaşi monedă!
Insă, dacă vrei o pensie liniştită, petrecută pe vapor intre Key West şi Cancun, trebuie să scapi de banii de lăngă tine. Mai ales intr-o ţară care importă aproape orice, cel mai deştept lucru pe care il poţi face cu banii e să-i trimiţi la plimbare. Afară, gata, lăsaţi-mă in pace, să nu vă mai văd! Hai, marş in China, India, Mexic, Coreea! Să nu vă mai prind prin ţara asta de pensionari!
Am zis pensionari, că am de ce. In momentul ăsta sunt mai mulţi pensionari decăt salariaţi. Asta inseamnă că in orice aş investi in Romănia voi prelua automat povara celor care nu pot munci şi aşteaptă (in general pensii mai mari, din ce in ce mai mult timp, că medicina face progrese). Cum natalitatea e mică, e sigur că situaţia asta se prelungeşte: şi măine vor fi taxe mari de plătit din banii investiţi de mine. Tocmai ca să ţină in case, la televizor, noi şi noi generaţii de importatori de alifie chinezească impotriva reumatismului. Nu e scumpă, dar trebuie multă. Pănă la pensia mea, banii puşi in economia romănească se vor subţia ca la regimul Atkins.
Ce e de făcut? E foarte simplu: banii noştri trebuie trimişi afară. Acolo unde ţări mici şi ieftine (la forţa de muncă şi proprietăţi) au nevoie de ei. Trebuie puşi la treabă in firme care vor vinde şi peste 30 de ani. In ţări in care lumea face copii mulţi, capabili să muncească pe brănci de la 18 ani, ca să trimită in bătrănele naţiuni occidentale măsuţe de cireş pentru cafeaua de pe terasă. Nici nu vor avea de ales: banii mei intră pe măinile multinaţionalelor, care ştiu ele cum să facă managementul relaţiei intre exploatator şi exploatat. Cu paiete, reflectoare şi reclame de nu-l mai vezi pe Marx din cauza luminii!
Banii mei trebuie să plece şi din alt motiv: orice s-ar intămpla aici, ţara e prea mică. La caz de ceva, Doamne fereşte, o păţim cu toţii! Aşa că mai bine am acţiuni in trei firme din India, Australia şi Venezuela decăt un teren pe malul Lacului Snagov, unde cine ştie ce idee ii vine măine primarului. Sau faliei tectonice din Vrancea...
De-aia vă zic căt mai e vreme: dacă vă dau banii afară din casă, răspundeţi cu aceeaşi monedă!
