De ce sunt liberalii suspiciosi

Momentul exploziv de marti, 31 ianuarie, dupa-amiaza, cand presedintele PD, Emil Boc, a iesit in fata lumii pentru a da citire Documentului adoptat de Biroul Permanent National in chestiunea fuziunii, a creat la inceput confuzie in randurile analistilor. Conducerea PNL se afla undeva, in munti. Desteptata de telefoanele din redactiile bucurestene, conducerea PNL a confirmat, prin reactiile de sincera uimire, un adevar doar presupus pana atunci:
Partidul Democrat a lansat Documentul, nu numai fara a-l dezbate cu PNL, dar, mai mult, nici fara a-i informa pe liderii acestui partid ca au de gand sa-l aprobe.
Situatia e oarecum hazlie. Un partid - PD - vrea sa fuzioneze cu altul - PNL, dar considera ca un asemenea moment nu implica in mod necesar o punere de acord cu viitorul partener. Lucru si mai important, PNL e informat de Documentul fuziunii prin intermediul presei.
E ca si cum doi tineri se iubesc si au hotarat, in principiu, sa se casatoreasca. N-au stabilit nimic concret in legatura cu asta. Nici data nuntii, nici unde vor sta dupa, nici daca ea va purta numele lui. Si deodata, intr-o dupa-amiaza, junele isi face aparitia in mijlocul strazii si incepe sa strige spre blocul unde sta juna ca el a decis data exacta la care se vor casatori, calendarul pregatirilor de nunta, unde vor sta, cand vor face primul copil si ce nume ii vor da. Vecinii dau buzna in apartamentul junei si-i spun sa iasa la fereastra. Iar aceasta, moarta de rusine, ii striga junelui de sus, de la etajul 10 al blocului, ca a luat-o prin surprindere, ca trebuie sa-si consulte parintii etc, etc.
Gestul conducerii PD a starnit suspiciuni. Atat in randul analistilor independenti, cat si mai ales in randul liberalilor. Pentru a le inlatura, liderii PD s-au grabit sa se explice. Intr-o conferinta de presa, tinuta joi, 2 februarie 2006, presedintele PD, Emil Boc, a justificat astfel gestul partidului sau:
"PD a apreciat ca este timpul sa se treaca de la vorbe la fapte in ceea ce priveste fuziunea, pentru ca s-a vorbit prea mult si s-a facut prea putin."
Explicatia pare rezonabila. Gestul conducerii PD poate fi raportat tot la cei doi juni din poveste. Stiind ca Ea vrea sa se marite, dar, din diferite motive, se mai codeste, El a vrut s-o puna in fata faptului implinit.
A avut explicatia data de Emil Boc menirea sa risipeasca suspiciunile liberalilor in legatura cu adevaratele intentii ale momentului de marti seara?
Avem serioase indoieli.

Pentru ca miercuri, 1 februarie, a cazut ca un traznet Discursul lui Traian Basescu la Bilantul MAI. Se stie ca Traian Basescu e de facto presedintele PD. Daca decizia de marti seara a colegilor sai de partid s-ar fi vrut o grabire a fuziunii, nu l-ar fi costat nimic pe domnul de la Cotroceni sa taca. Macar acum, cand decizia PD a starnit suspiciunea PNL fata de adevaratele intentii ale partenerului de Alianta. Or Traian Basescu nu numai ca n-a tacut, dar, mai mult, s-a straduit din rasputeri sa alimenteze banuielile ca e ceva necurat la mijloc. Astfel, domnia sa a lansat un atac de proportii la adresa Guvernului Tariceanu. Mai mult, in timp ce demnitarii liberali au fost loviti din nou, cei ai PD au fost ocoliti de critici sau chiar laudati desantat, cum s-a intamplat cu Vasile Blaga, ministru PD. N-a fost prea greu pentru liberali sa inscrie discursul de miercuri in continuarea unui plan avand drept moment decizia de marti. Un plan pus la cale de la Cotroceni. Mai ales ca, oameni lucizi, liberalii au mai tinut cont de un amanunt.

Decizia PD a fost luata rapid. Si intr-o sedinta de rutina. Cine stie cat de cat viata partidelor romanesti isi da seama ca Documentul n-a fost obiectul unei dezbateri nici macar in reuniunea de marti. Ca sa nu mai spunem ca la el nu s-a lucrat anterior in structurile partidului. Ar fi fost imposibil sa nu transpire ceva in presa despre asta. S-ar putea presupune astfel ca Documentul a fost elaborat in cea mai mare taina la Cotroceni de Traian Basescu si cativa insi din conducerea PD. Daca nu cumva a fost elaborat doar de Traian Basescu, care s-a multumit sa-l puna in fata catorva din conducerea PD.
O asemenea miscare fulgeratoare nu poate fi in Romania de azi opera unui colectiv dintr-un partid. Nu poate fi decat opera unui singur om. Si nu a oricarui om, ci a lui Traian Basescu. Usor de recunoscut aici stilul care l-a facut legendar pe Traian Basescu in campania electorala si care i-a adus atatea victorii.

In atari conditii, sunt toate argumentele pentru liderii liberali sa creada ca momentul de marti, 31 ianuarie 2006, nu se inscrie in procesul de fuziune PNL-PD, ci in razboiul declansat de Traian Basescu impotriva gruparii Patriciu-Tariceanu din PNL. Aceasta grupare dominanta in partid la ora actuala nu se omoara dupa fuziune. Sau daca accepta, si-o doreste sub forma unei absorbtii a PD de catre PNL.
Documentul facut public de conducerea PD contrazice total pozitia grupului Patriciu-Tariceanu:
a) vrea o fuziune rapida, in doar sase luni, fara prea multe comentarii
b) vrea un nou partid, de orientare populara, care sa insemne practic disparitia PNL de pe scena politica.
Prin toate elementele - de la cele de stil pana la cele de continut - Documentul PD e menit sa dea sah-mat gruparii Patriciu-Tariceanu. Prin aceasta lovitura fulgeratoare, gruparea e trimisa in corzi:
a) daca accepta conditiile din Document, se va pierde in noul partid, fara nici o legatura cu legendarul PNL.
b) daca nu le accepta, va fi acuzata ca se opune fuziunii. In aceste conditii, o parte din PNL, gruparea Stolojan, se va rupe din partid si va forma noul partid.
Suspiciunile liderilor liberali pot fi usor spulberate. Printr-un semn de acolo de unde e condus de facto PD: de la Cotroceni. Dar va veni el oare?