Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mesajul de marţi, din Parlament, al preşedintelui Traian Băsescu a fost într-o mică măsură adresat forului legislativ suprem şi Guvernului şi într-o proporţie covârşitoare mentorilor şi susţinătorilor săi de peste hotare. Cărora le datorează veşnică gratitudine pentru faptul că acum nu joacă table în Cişmigiu, la Vila Lac sau la Vila Dante, ori la Covasna, invitat de popa Tokes Laszlo. Auditorilor din ţară le-a transmis scurt: "Vorbesc, deci exist şi continui să cred că sunt la cârmă". Celor de peste graniţă le-a precizat că nu uită că le e obligat personal şi că n-o să le iasă din cuvânt niciodată, pion credincios şi yesman covins în privinţa intereselor jupânilor săi, care gestonează direct cam un sfert din Globul pământesc.
Una peste alta, Băsescu a desenat cu bidineaua conturul politicii externe româneşti, ignorând cu desăvârşire că, într-o perioadă a globalizării, nici o ţară nu-şi mai puine toate ouăle într-un singur coş. Pentru Băsescu - care se încăpăţânează să omită, cum am mai semnalat, că el o fi "exprimând" poziţia statului român, dar nu o decide, asta fiind apanajul Guvernului, potrivit programului său acceptat de Parlament (art. 102 Constituţie) - România are mari şi late doar trei axe de politică externă: UE, NATO şi Parteneriatul strategic cu SUA.
Sigur că acestea sunt obiective principale şi durabile. Dar a izola în acest fel România de celelalte trei sferturi ale lumii, a nu găsi loc în discurs pentru barem o frază de complezenţă (gen "Avem deopotrivă în vedere cultivarea relaţiilor îndeosebi economice în mari şi puternice zone, cum sunt China, Rusia, Japonia, Africa, ţările arabe etc") nu denotă decât inabilitate politică şi nu înseamnă decât o gafă impardonabilă pentru un preşedinte de stat. De altfel, în acest mod, Băsescu nu numai că nu a dat curs unor interese naţionale (eroare gravă, pe care nici granzi precum SUA, Germania, Franţa nu o comit, nu mai vorbesc de relaţiile excelente şi profitabile în plan economic, pe care le au în zonele omise de Băsescu state ca Polonia, Bulgaria sau Ungaria), dar a făcut să răzbată, iar şi clar, ranchiuni de-ale sale, personale.
În rest, Băsescu - declarând că ar dori o coperare cu Parlamentul şi Guvernul - nu a scăpat totuşi prilejul de a fixa aceste instituţii esenţiale ale statului şi care nu-i sunt subordonate pe un palier inferior sieşi, pe o strapontină. Unor parteneri egali nu le faci agenda, indicându-le cum să-şi îndeplinească prerogativele. Nu repeţi obsesiv cuvântul "trebuie", nu-i pui să ia notiţe ("Iată planul de acţiune"), nu laşi impresia că dai iarăşi ordine ca lui Boc. Ci te opreşti la "părerea mea este", "aş propune ca..." etc... Şi mai ales nu-i tot tragi de urechi, taxându-i pentru ceea ce doar în mintea ta sunt "discursuri antieuropene, antioccidentale", care "ne întorc înapoi" şi care "sunt analizate de partenerii noştri europeni".
Ca şi în politica internă, pe care atâta amar de vremei a croit-o abuziv el însuşi şi a impus-o într-un stil discreţionar, cu rezultate funeste pentru economia ţării şi pentru nivelul mizerabil de trai al majorităţii populaţiei, permanent sărăcite prin măsuri aberante, discursul de marţi al luii Traian Băsescu oferă în bună măsură explicaţii şi pentru eşecurile în lanţ din domeniul politicii externe. Explicaţii, nu justificări.
