– "Ce le doriţi românilor?",îl întreabă cineva pe preşedintele României, aflat într-un studio prietenos. "Tărie! Hă-hă-hă!",răspunde întâiul om al patriei, mândru nevoie mare de şmecheria găsită la sfârşit de an. Dom’ Băsescu, şi noi ăştilalţi, care nu le-aveam cu tăria, ce licoare să sorbecăim? O bericică sau o căpşunică e voie? C-am văzut ce înseamnă beţia cu tărie, şi ce-i mai tare ca puterea? Şi când mă gândesc că destui, supărător de mulţi, şi-au trântit basca la auzul cimiliturii băsesciene. "Bă, e dat dracu’ Băse!",şi-au zis ei râzând cu gura până la urechi, imitându-şi mentorul scamator. Contrabanda asta prezidenţială cu tărie şi caterincă e tot ce poate oferi actuala guvernare unei naţii mahmure. "Tărie-aţi vrut, tărie să aveţi!",sună ultima lozincă oranj, dar vremile sunt albastre, iar afară crapă pietrele de... criză.
– "Care criză, defetistule?", parcă o aud suduindu-mă pe suava ministresă, călare pe mocăniţa trasă de fluturele portocaliu. E miezul nopţii acolo, la Humor, stelele clipesc feeric, cu belşug de lumină. Omătul trosneşte încântat şi supus sub botinele fine ale Duduii, devenită un fel de Ileana Cosânzeana a politicii româneşti. Cosiţele-i blonzii prefac în aur orice lucru atins, ca-n basmele copilăriei, nu alta. "Preşul" de la judeţul bucovinean a umplut mesele cu bucate alese, pocalele scânteiază rubiniu, ce mai, ospitalitate fără cusur! Cât despre masele largi, să-şi pună pofta-n cui, că e austeritate! Criza nu se observă defel din goana mocăniţei, aici, la Gura... Cinismului de partid şi de stat.
– Cică "nu o duce mai rău ca România şi Letonia". Aşa s-a exprimat "pianistul"Putin, apăsând pe clapa cu care ne-a strivit mereu. Atent la sărăcia noastră, dospită îndestul de înaintaşii săi stalinizaţi, sentimentalul ţar şi-a încurajat mujicii. Nu vă plângeţi atâta, că sunt alţii mai prăpădiţi ca voi! Lipseşte îndemnul la tărie, dar nu era nevoie la poporul de basamaci, fiindcă damful de votcă se simte chiar şi la Bucureşti! Temutul vânător de tigri a tăcut plictisit o clipă şi s-a jucat apoi de-a Louis Armstrong între starurile venite din Occidentul vrăjit şi înfiorat pe veci de virilitatea spiritului slav. Concertul e în toi la Sankt Petersburg, delonii şi sharonele mănâncă stridii şi beau şampanie scumpă, agăţate la uniforma vladimirului rus. Chefuiesc în ţara oleacă mai răsărită ca România şi cântă în corul dirijat de cel care i-a spionat ani de-a rândul la ei acasă. Ehe, de n-ar fi Etiopia!, se ridică spre candelabrul Romanovilor mulţumirea simandicoşilor musafiri, ospătaţi ca nicăieri. "Niet, România şi Letonia, nu Etiopia!",îi dojeneşte afabil gazda, apăsând pe altă clapă a pianului muscălesc...
– S-au dus şi mârlăniile de altădată ale vanghelicului Marean... Şi ce gât făcea deunăzi, cum se mai înfoia el cu arhiva nu ştiu cărui serviciu secret... Acum e un biet mieluşel şi taie panglici în Ferentari, leagănul său cultural şi politic. Dar nu singur, ci de-a dreapta blondei pe care ieri o spurca în fel şi chip cu vorbe de mahala. E fericit şi liniştit s-o aibă alături, deşi a întârziat niţel la întâlnirea izbăvitoare. În semn de împăcare, cei doi aruncă la coşul de baschet, într-o sală de sport inaugurată dimpreună pentru ferentarieni. Primarele care este s-a emoţionat de-a binelea, nu nimereşte nici panoul şi nici cuvintele. S-a fâstâcit şi d-aia îi zice distinsei doamne "parteneră"sau aşa o şi fi, însă noi n-am dibuit noua "şerpărie"tocmită de oacheşul edil. Zărindu-l înmuiat ca niciodată, am avut senzaţia că asist la o scenă din "Frumoasa şi Bestia". Cu ea, seducătoare şi sigură pe sine, zâmbind parşiv, şi el, plebeul Vanghelie, încurcat şi înfrânt.
– "Care e diferenţa dintre şerif şi asasin?",se miră iscoditor personajul unui film american. "Şerifului vine întotdeauna la timp!", îl lămureşte un altul, cu care hălăduieşte prin preerie la vânătoare de proscrişi. Mă luminez dintr-odată, gata, mi s-a dezlegat mintea! Păi, statele dominatoare, cu apendicii lor monetari (ori invers), îşi încasează totdeauna şi la timp banii, nici o zi întârziere! Deşi uneori sunt nu numai şerifi, ci şi asasini! Asasinii libertăţii statelor mici şi şerifi planetari, cu lefurile plătite la scadenţa de ei sorocită...
– Ni se promite iarăşi, oficial, desigur, scoaterea la limanul crizei. Şi ca să ne asigure că nu vorbesc prostii, guvernanţii au tăbărât cu impozitul şi pe valeţi, ghicitori, prezicători, astrologi, îmbălsămători. Probabil că la alde Ialomiţianu li s-a arătat în vis că formolizatorii ăştia vor salva bugetul, cu câştigurile lor nesimţite, că altfel nu desluşesc merchezul. Başca vrăjitoriile, fără de care supravieţuirea e aproape un miracol. Aidoma şi cu ghicirea în stele, în palmă şi-n dos, în orice, că altcumva nu ne vom afla viitorul imediat. În definitiv, România agonizează, dacă n-o fi muribundă, şi e nevoie cas-o îmbălsămeze cineva grabnic şi s-o ţină în geam, dreaptă şi pământie. Ca s-o monitorizeze ăia de la FMI şi s-o bifeze prezentă în catastifele umilinţei, să nu-i sisteze tranşele de ţară valet...