De la dom’ prezident, tărie!

– "Ce le doriţi românilor?",îl în­trea­bă cineva pe preşedintele Ro­mâniei, aflat într-un studio prietenos. "Tărie! Hă-hă-hă!",răspunde întâiul om al patriei, mândru nevoie mare de şmecheria găsită la sfârşit de an. Dom’ Băsescu, şi noi ăştilalţi, care nu le-aveam cu tăria, ce licoare să sor­becăim? O bericică sau o căp­şu­nică e voie? C-am văzut ce înseamnă beţia cu tărie, şi ce-i mai tare ca pute­rea? Şi când mă gândesc că destui, su­pă­rător de mulţi, şi-au trântit basca la au­zul cimiliturii băsesciene. "Bă, e dat dracu’ Băse!",şi-au zis ei râzând cu gura până la urechi, imitându-şi mentorul scamator. Contrabanda as­ta prezidenţială cu tărie şi caterincă e tot ce poate oferi actuala guvernare unei naţii mahmure. "Tărie-aţi vrut, tărie să aveţi!",sună ultima lozincă oranj, dar vremile sunt albastre, iar afară crapă pietrele de... criză.

– "Care criză, defetistule?", parcă o aud suduindu-mă pe suava mi­nistresă, călare pe mocăniţa trasă de flu­turele portocaliu. E miezul nopţii acolo, la Humor, stelele clipesc fee­ric, cu belşug de lumină. Omătul tros­ne­ş­te încântat şi supus sub botinele fine ale Duduii, devenită un fel de Ilea­na Cosânzeana a politicii ro­mâ­neşti. Cosiţele-i blonzii prefac în aur orice lucru atins, ca-n basmele co­pi­lă­riei, nu alta. "Preşul" de la judeţul bu­covinean a umplut mesele cu bu­ca­te alese, pocalele scânteiază ru­bi­niu, ce mai, ospitalitate fără cusur! Cât despre masele largi, să-şi pună pofta-n cui, că e austeritate! Criza nu se observă defel din goana mocăniţei, aici, la Gura... Cinismului de partid şi de stat.

– Cică "nu o duce mai rău ca România şi Letonia". Aşa s-a exprimat "pianistul"Putin, apăsând pe clapa cu care ne-a strivit mereu. Atent la sărăcia noastră, dospită îndestul de înaintaşii săi stalinizaţi, sentimentalul ţar şi-a încurajat mujicii. Nu vă plângeţi atâta, că sunt alţii mai pră­pă­diţi ca voi! Lipseşte îndemnul la tărie, dar nu era nevoie la poporul de ba­sa­maci, fiindcă damful de votcă se simte chiar şi la Bucureşti! Temutul vânător de tigri a tăcut plictisit o clipă şi s-a ju­cat apoi de-a Louis Armstrong între sta­rurile venite din Occidentul vrăjit şi înfiorat pe veci de virilitatea spiritului slav. Concertul e în toi la Sankt Petersburg, delonii şi sha­ro­ne­le mă­nân­că stridii şi beau şampanie scum­pă, agăţate la uniforma vladimirului rus. Chefuiesc în ţara oleacă mai ră­să­ri­tă ca România şi cântă în corul di­ri­jat de cel care i-a spionat ani de-a rândul la ei acasă. Ehe, de n-ar fi Etiopia!, se ridică spre candelabrul Ro­manovilor mulţumirea simandicoşilor musafiri, ospătaţi ca nicăieri. "Niet, România şi Letonia, nu Eti­o­pia!",îi dojeneşte afabil gazda, apă­sând pe altă clapă a pianului muscălesc...

– S-au dus şi mârlăniile de al­tă­dată ale vanghelicului Marean... Şi ce gât făcea deunăzi, cum se mai în­foia el cu arhiva nu ştiu cărui serviciu se­cret... Acum e un biet mieluşel şi taie panglici în Ferentari, leagănul său cultural şi politic. Dar nu singur, ci de-a dreapta blondei pe care ieri o spur­ca în fel şi chip cu vorbe de mahala. E fericit şi liniştit s-o aibă alături, deşi a întârziat niţel la întâlnirea iz­bă­vi­toare. În semn de împăcare, cei doi aruncă la coşul de baschet, într-o sală de sport inaugurată dimpreună pentru ferentarieni. Primarele care este s-a emoţionat de-a binelea, nu nimereşte nici panoul şi nici cuvintele. S-a fâstâcit şi d-aia îi zice distinsei doamne "parteneră"sau aşa o şi fi, însă noi n-am dibuit noua "şer­pă­rie"tocmită de oacheşul edil. Ză­rindu-l înmuiat ca niciodată, am avut senzaţia că asist la o scenă din "Frumoasa şi Bestia". Cu ea, seducătoare şi sigură pe sine, zâmbind parşiv, şi el, plebeul Vanghelie, încurcat şi înfrânt.

– "Care e diferenţa dintre şerif şi asasin?",se miră iscoditor personajul unui film american. "Şerifului vine întotdeauna la timp!", îl lămureşte un altul, cu care hălăduieşte  prin preerie la vânătoare de proscrişi. Mă luminez dintr-odată, gata, mi s-a dezlegat mintea! Păi, statele dominatoare, cu apendicii lor monetari (ori invers), îşi încasează totdeauna şi la timp banii, nici o zi întârziere! Deşi uneori sunt nu numai şerifi, ci şi asasini! Asasinii libertăţii statelor mici şi şerifi planetari, cu lefurile plătite la scadenţa de ei sorocită...

– Ni se promite iarăşi, oficial, de­si­gur, scoaterea la limanul crizei. Şi ca să ne asigure că nu vorbesc prostii, gu­vernanţii au tăbărât cu impozitul şi pe valeţi, ghicitori, prezicători, as­tro­logi, îmbălsămători. Probabil că la alde Ialomiţianu li s-a arătat în vis că formolizatorii ăştia vor salva bugetul, cu câştigurile lor nesimţite, că alt­fel nu desluşesc merchezul. Başca vră­ji­toriile, fără de care supravieţuirea e aproape un miracol. Aidoma şi cu ghi­cirea în stele, în palmă şi-n dos, în orice, că altcumva nu ne vom afla vii­torul imediat. În definitiv, România agonizează, dacă n-o fi muribun­dă, şi e nevoie cas-o îmbălsămeze  ci­ne­va grabnic şi s-o ţină în geam, dreap­tă şi pământie. Ca s-o monitori­ze­ze ăia de la FMI şi s-o bifeze pre­zentă în catastifele umilinţei, să nu-i sisteze tranşele de ţară valet...