x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De unde vine suferinţa?

0
Autor: Maria Timuc 01 Iul 2012 - 12:14
'Simt o durere, o stare de suferinta cumplita', imi spunea zilele trecute un barbat, prins negativ si debusolant intr-o poveste de dragoste plina de frustrare si de tensiune. Scenariul din minte devenise mai puternic si cu mult mai devastator decat cel real, iar omul se intreba si ma intreba, in acelasi timp; 'De ce, de ce nu poate sa nu sufere, de ce nu poate sa se mai gandeasca si la altceva, ce poate face pentru a scapa din inchisoarea propriei minti si a propriilor emotii'? 'Mintea ta este concentrata negativ', i-am spus. Oricate explicatii ii dadeam omului, oricat intelegea, emotiile si gandurile de suferinta il tineau captiv in ele. Expresia sincera, care-i descria capacitatile in fata propriei situatii emotionale era 'nu pot'! Suferea si suferinta ii zdruncina activitatile, actiunile, dar – mai ales – sufletul.

De unde vine suferinta atunci cand ne simtim coplesiti de ea? Am exemplificat aici suferinta din dragoste pentru ca ea-i cea mai devastatoare dintre toate, ea dezarmeaza pana si spiritele cele mai inalte si poate intoarce din drumul sau catre lumina chiar pe unele dintre ceele mai elevate fiinte. 'Invinovatirea altor persoane este acuzatoare si nu duce niciodata la corectarea comportamentului. Suferinta este generata de gandurile orientate catre lucrurile pe care nu ni le dorim', spune Lester Levenson in 'Adevarul Suprem – referitor la iubire si la fericire'(Ed. Adevar Divin). Asadar, pe masura ce gandurile ne poarta catre lucrurile nedorite, acuzam, devenim suspiciosi, neincrezatori, plini de indoieli si de temeri. E suficient un simplu, singur si nevinovat gand negru pentru ca mintea sa ne atraga bolnavicios catre al doilea si al treilea gand negru, apoi sa pasim fara scapare intr-o stare interioara toxica din care nu mai stim sa iesim. Pare ca suferintele acumulate in trecut, emotiile traumatizante de acolo se activeaza prin puterea propriei concentrari si, in fata unei povesti din realitate, mai degraba supradimensionata de insasi mintea noastra, ne trezim devastati si indepartati de solutii. Situatia este valabila in toate povestile de viata sau in fata oricaror povesti de viata; o componenta obsesionala, specifica mintii omenesti, parte din mecanismul prin care noi ne cream realitatea, ne capteaza mintea. Simplul fapt ca ne gandim prea mult la lucrurile nedorite devine cauza suferintei, deopotriva in dragoste, ca si in toate situatiile de viata asupra carora ne concentram atentia. Simplul fapt ca gandim acuzator ne duce pe spirala negativa, ne coboara in subconstientul intunecat, acolo unde emotia negativa ne copleseste, iar ratiunea devine o amintire.

Mintea ne poate fi de ajutor atunci cand o concentram asupra lucrurilor dorite si cand o orientam, prin decizie, rugaciune si constientizare a puterii ce sade in ea. Acuzatiile, indreptatite sau nu, corecte sau gresite, nu ne corecteaza comportamentul si, ce-i mai important, ne scufunda in suferinta, in loc s-o amelioreze. De cate ori ne simtim distrusi in interior, in orice circumstanta de viata, se intampla pentru ca ne concentram mintea asupra acuzatiilor si a lucrurilor nedorite. Suferinta este o consecinta a concentarii negative a mintii; atunci, fericirea trebuie sa fie consecinta gandirii pozitive, a iertarii, a intelegerii, a tolerantei si a iubirii. Decizia si alegerea ne apartine! Circumstantele exterioare negative nu pot invinge decat o minte care a acceptat, deja, ca a pierdut!

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de