Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Tot mai mulţi tineri sunt impotenţi”, mi-a mărturisit cineva recent. Unii dintre ei apelează la terapeuţi (dintr-o asemenea sursă provenea şi mărturisirea de mai sus) şi caută diferite metode de tratament, iar alţii consumă în secret drama neputinţei sexuale, care îmbracă diferite forme. Este adevărat, în acelaşi timp, că un mare număr de femei suferă de frigiditate, iar asta este o formă la fel de dramatică de impotenţă, dar feminină şi una ce se consumă doar în interiorul femeii, care nu cunoaşte plăcerea sexualităţii. Dacă „impotenţa” are un substrat organic sau numai unul psihic este important la un anumit nivel, în special atunci când vine vorba despre a diferenţia maniera de tratament a problemei. Din punct de vedere spiritual, toate formele de impotenţă ar putea avea cauza într-o decizie veche, dar uitată, reprimată, de tipul „nu pot”. Însuşi termenul „impotenţă” înseamnă „nu pot”.
Spiritualitatea afirmă că noi ne creăm în întregime evenimentele vieţii, fie că le somatizăm, sub forma unor impotenţe organice, care leagă neputinţa sexuală de funcţionalitatea defectuoasă a unui organ, fie că neputinţa se manifestă doar printr-un blocaj psihologic. Dacă ne creăm evenimentele vieţii prin anumite decizii, de tipul „nu pot face asta”, evenimentele tind să ia forma de manifestare a deciziilor noastre iniţiale. Ceea ce decidem la nivel profund continuă să ne afecteze experienţele. Un „nu pot comunica”, exprimat cu toată sinceritatea în trecut, are şansa să ia forma unei neputinţe la nivelul comunicării cu persoane care contează mult pentru noi. Când vrei să te aproprii de acea persoană, decizia uitată, reprimată „nu pot”, se materializează sub forma neputinţei de a exprima ceea ce vrei cu adevărat să spui. O decizie asemănătoare poate lua şi forma neputinţei de a exprima sentimentele, bucuria de a fi fericit sau a-i dărui fericire altuia prin sexualitate.
Cum am spus într-un alt articol (vezi „Persoane extraordinare”), în umbra deasă al unui „nu pot” se ascunde un măreţ „nu vreau”. Într-o zi omul spune „nu pot comunica” pentru că „nu vrea să comunice”, cum spune „nu pot să te fac fericit” pentru că „nu vreau să fii fericit” şi, prin asemenea decizii uitate, se împiedică pe el însuşi de la exprimarea de sine sau de la trăirea fericirii. Se poate spune că-n impotenţă se ascunde decizia de a nu dărui şi a nu-l face pe celălalt fericit, care are drept consecinţă un blocaj în propria trăire a fericirii şi în incapacitatea de a dărui. Creierul îi comunică organului fizic „nu pot” pe baza unei decizii prin care persoana s-a abţinut de la a dărui. De obicei aceste decizii apar pe fondul unor deziluzii din dragoste, a unor dezamăgiri, a unor suferinţi puternice, care fac ca persoana să ia decizia de a se abţine, a se inhiba, a nu putea ajunge la trăirea fericirii sexuale. Încă o dată, din punct de vedere spiritual, impotenţa este o consecinţă a deciziei „nu pot” pentru că „nu vreau”.
A restabili circuitul energetic în stările de impotenţă înseamnă a ne schimba în mod deliberat decizia, conştietizând că, atunci când vrei cu adevărat şi decizi conştient asta, se produc modificări energetice, apoi fizice şi la nivelul evenimentelor vieţii, care vor duce la îndeplinire noua decizie: „pot”! A decide că vrei, apoi a înţelege că poţi, apoi a înţelege că sexualitatea este un act de dăruire a bucuriei, înainte de orice, rupe obstacolele energetice, iar corpul fizic intră în echilibru cu noua decizie. Cheia potenţei este însă percepţia structurată, clară şi puternică a sentimentului dăruirii. Nu intri în pat pentru bucuria ta, ci pentru a-i dărui bucurie celuilalt. Aceasta schimbă întreaga paradigmă a întâlnirii sexuale, căci te ajută să te concentrezi pe tot ce ai putea dărui mai bun, pe toate gesturile şi mângâierile care ar putea să-l ducă pe celălalt într-o stare profundă de bucurie. Simplul fapt că priveşti către fericirea celuilalt distrage atenţia de la neputinţa organului propriu, iar distragerea atenţiei este ceea îl poate trezi din neputiinţă.
Impulsul psihic călătoreşte nestingherit de la creier la organ (nu mai este blocat) atunci când fericirea celuilalt şi starea lui de bine este în centrul atenţiei tale. În impotenţă tocmai aceasta-i problema; omul nu vrea să-i facă plăcere celuilalt. El mângâie, se implică, se mişcă atâta vreme cât speră în trezirea organului, dar dacă fenomenul nu are loc – el se retrage, fără să-i pese de partener. Tocmai atunci devine clar că-i spui „nu pot să-ţi dau fericire, deşi aş putea să te mângâi, să te iubesc aşa cum pot dacă aş vrea”. Or, în actul sexual fericit, când îi dăruieşti celuilalt şi fericirea lui te preocupă, inconştientul are grijă de propria ta fericire şi vigoare sexuală.
