Democraţica

Un bărbat care umblă după fetiţe şi băieţei se cheamă pedofil. Dar o fetiţă care de mică şi fără să fie silită de nimeni îşi uită familia şi se încurcă pe bani cu cine se ni­me­reş­te cum ar fi să se cheme? Ei, bine, există şi astfel de creaturi. Cea mai perversă dintre ele se numeşte Democraţica. Nu zic, e frumuşică, e curăţică, e bucăţică. Pentru vârsta ei e neruşinat de bine făcută. Fâşneaţă, bună de gură, înfiptă, iar dacă nu s-ar ţine tot timpul pe urma curvoiului ăluia bătrân, căruia nu i se mai ştie numele şi toţi îi spun ca la tractir Politica, ai putea să crezi că-i o copilă la locul ei. Un noroc, pentru cine o s-o aibă alături toată viaţa.

E de ajuns însă să-i umbli prin poşetuţa de firmă parfumată, să-i răsfoieşti agenda cu numere de telefon parfumate ca să descoperi cu cine se vede şi ce tarifuri are.

Un copil e un copil. E minunea lumii. Nu contează ce-au fost şi ce-au ajuns părinţii. Nu contează ce a declarat tac-su la Starea Civilă, că l-a făcut cu Armata, când e de notorietate că se înhăitase cu Securitatea şi că Securitata a umblat după aceea cu burta la gură mândră de progenitura ei şi fără să se sinchisească de ce zic unii şi alţii. Ce, e pentru prima oară când un copil n-are nici un motiv să-şi respecte părinţii? Şi totuşi creşte mare, fără să i se amintească me­reu, ca pe vremuri, originea so­ci­a­lă. Dar nici să te dai virgină ca De­mocraţica, deşi te-a avut cine a vrut şi cine n-a vrut. Politicienii se fac că nu o cunosc, deşi pentru tot dezmăţul există martori, hăr­ţu­iri sexuale, dosare penale de viol în grup, dezvăluiri în presă şi o mul­ţime de reacţii internaţionale. Bu­nica Românica s-a străduit, săraca, să nu se afle, să nu se ştie, să nu se supere naşa America şi tante Europa. Sigur, nici naşa America nu-i uşă de biserică, mai ales de când se pupă în bot cu Rusia. Nu protocolar, pe obraz, ci pe gură, ca lesbienele. Drept ar fi să schimbe măcar aşternuturile, dacă nu schimbă paturile. Nici tante Europa nu-i cea mai îndrep­tă­ţită s-o arate pe Democraţica noastră cu degetul. A noastră e fată din popor, nu-i viţă nobilă, cu sânge obosit. Fierbe umoarea bal­ca­­nică în ea. Gustă şi ea, De­mo­cra­ţica, din ce n-a avut pe săturate niciodată.

La urma urmei, a crescut fata în mahala, carte a învăţat pe apucatelea şi din ce s-a îndurat să-i lase notiţe şi copiuţe la seral şi la fără frecvenţă alde Jărmănică şi Parizica, iar meseria a prins-o pe străzi, la demonstraţii contra Guvernului şi la curvăsăreala de după alegeri. Noroc că vine ea şi bătrâneţea şi n-o s-o mai vrea nimeni. Creşte, se face trupesă şi ţâţoasă fiică-sa din flori, aia fără certificat de naştere, fără nume şi fără taţi. Şi căreia toţi îi zic, ca ţiganii, Tranziţia şi Opoziţia, când nu-i spun la repezeală, mâncând literele ca tot omu-n călduri, Putoarea sau Puterea.