Democratie si memorie

Democratiile liberale au curajul asumarii trecutului. Evident, nu este vorba de operatii usoare: sa ne amintim cat de dificila a fost (si inca este) relatia Frantei cu perioada regimului de la Vichy. Pe de alta parte, fara memorie, organismul politic democratic este in grava suferinta. Trecutul inseamna deopotriva momente glorioase, chiar eroice, dar si abdicari, umilinte, infrangeri. Mai cu seama in urma traumelor secolului XX, raportarea critica si lucida la trecut apare ca un imperativ intelectual si etic.

Ma gandeam la aceste lucruri recitind numarul din luna iulie 1989 a revistei alternative de cultura Agora. Multi cititori ai Jurnalului National, in special cei mai tineri, poate ca nici nu au auzit vreodata de aceasta revista. Aparuta cu sprijinul Fundatiei Nationale pentru Democratie, publicata la Philadelphia, revista a fost una din tribunele vitale ale rezistentei culturale romanesti. Redactorul ei sef a fost poetul si jurnalistul Dorin Tudoran, fara de care revista nu ar fi fost posibila. Redactorii revistei au fost prozatorul disident Paul Goma, precum si politologii Michael S. Radu si Vladimir Tismaneanu. Sediul revistei era in cadrul Institutului de Cercetare de Politica Externa din Philadelphia, condus pe atunci de istoricul Daniel Pipes. Colegiul de redactie, prezidat de Eugene Ionesco, ii includea, printre altii, pe Alain Besancon, Mihnea Berindei, Mihai Botez, Vladimir Bukovsky, Matei Calinescu, Andrei Codrescu, Ioan Petru Culianu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Virgil Nemoianu, Ghita Ionescu, Julaina Geran Pilon si Ion Vianu.

In paginile revistei au aparut multe din textele interzise in tara ale unor scriitori precum Dan Desliu, Liviu Ioan Stoiciu, Mariana Marin, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol si lista poate continua. De asemenea, scopul nostru a fost sa conectam cultura romaneasca la marile dezbateri intelectuale ale perioadei respective. Rasfoiesc, cu melancolica satisfactie, numarul respectiv si-mi spun ca ar fi extraordinara publicarea unei antologii din revista Agora. Acest lucru s-ar putea face sub egida Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc, din al carui consiliu de garantie morala am bucuria de a face parte. Recent, Institutul a publicat, la editura Pro Historia, un remarcabil volum de articole aparute in revista de exil Dialog din Germania. Intitulata Tragedia Romaniei 1939-1947, lucrarea aduce la cunostinta cititorilor de astazi interventii de certa importanta ale unor intelectuali romani din exil pe teme cruciale pentru istoria nationala. Din punctul meu de vedere, ca participant la viata exilului intelectual romanesc, dar si ca istoric al comunismului romanesc si est-european, sunt convins ca revista Agora a jucat un rol exceptional in reconstituirea unei culturi politice democratice, direct legata de traditiile si aspiratiile disidentei din Romania si din celelalte state sovietizate. Ceea ce ma mira este ca multe din aceste lucruri sunt convenabil uitate astazi cand, prea grabiti sa dea verdicte, unii ajung sa rescrie insasi biografia lui Dorin Tudoran. Duceti-va, doamnelor si domnilor, si cititi textele din acei ani si veti vedea ce inseamna verticalitate, onoare si curaj de a sfida securitatea!

Nu pot continua cu aceste, cred eu, necesare reflectii, fara a spune ca sunt uimit de absenta din discutiile publice a unor referinte la ideile si valorile aparate de Paul Goma in perioada opozitiei sale fata de regimul comunist. Cand observ aceste "pete de memorie", ma tenteaza sa vorbesc despre o adevarata voluptate a amneziei. Or, o stim bine, asemenea forme de uitare bine-intretinuta, examinate chiar de Paul Goma in volumul sau Amnezia la romani (aparut la Editura Litera in 1995) nu pot decat submina edificiul democratic. Mentalitatile autoritar-colectiviste se hranesc din ignoranta, uitare si narcisisme agresive. Sper ca acest volum al domnului Goma, ca si alte contributii ale sale la demascarea comunismului si la lupta antitotalitara vor fi repuse in circulatie cat mai curand. Institutul despre care am vorbit este instrumentul ideal pentru a reintroduce (ori introduce) in registrul discutiei publice aceste repere fara de care democratia romaneasca de azi ar fi schilodita.

Sa mai spun ca in Agora, acum 15 ani, vedea lumina tiparului una din primele traduceri din Vaclav Havel in limba romana, "Despre polisul paralel", cu o prefata semnata de mine (eram direct implicat pe atunci intr-o cercetare despre miscarile pacifiste independente si resurectia societatii civile in Europa de Est). Tot in acel numar, Dorin Tudoran scria un excelent editorial in care, reflectand pe marginea unor actiuni critice la adresa lui Ceausescu, preconiza iesirea contestatiei romanesti din adolescenta, deci maturizarea ei, abordarea temelor politice cele mai ardente. In acelasi numar semnau articole in memoria lui Vlad Georgescu, Michael Shafir, Dorin Tudoran si Mihai Botez. In saptamanile ce urmeaza voi continua reflectiile pe tema mostenirii disidentei si a exilului democratic.